Comisia Europeană pregătește o lege prin care toate animalele domestice fără stăpîn vor fi definite ca ”animale sălbatice”, lucru ce va face ca pisicile și cîinii comunitari să beneficieze de o protecție cu mult diminuată în spațiul UE, mergînd pînă la acordarea dreptului, celor ce doresc să o facă, de a le împușca și vîna ca pe niște adevărate fiare ale pădurii, așa cum s-a propus deja în mai multe din statele membre ale Uniunii.
Propunerea legislativă a Comisiei Europene a declanșat deja protestul ferm al organizației internaționale pentru drepturile animalelor, Vier Pfoten, care face apel la sprijinul cetățenilor europeni iubitori de animale, sau care pur și simplu mai au un dram de rațiune, în lupta pentru împiedicarea punerii în practică a unei asemenea enormități.
Pisicile și cîinii fără stăpîn NU sînt animale sălbatice, strigă Vier Pfoten, care dezaprobă planurile legislative ale Comisiei Europene și îi îndeamnă pe cetățenii europeni să facă, într-un front comun, presiuni asupra factorului politic, în numele celor ce nu pot vorbi pentru a-și apăra drepturile.
În ceea ce privește problema cîinilor și a celorlalte animale fără stăpîn din România, iubitorii necuvîntătoarelor și cei ce luptă pentru îmbunătățirea situației lor și-au pus ultimele speranțe tocmai în Uniunea Europeană și instituțiile ei. Aceleași instituții care intenționează, iată, să permită vînarea și uciderea cîinilor și a pisicilor fără stăpîn ca pe niște lighioane turbate.
În ultimii ani, instituțiile care conduc Uniunea Europeană au arătat că reprezintă mai degrabă interesele marilor corporații și concerne internaționale, decît drepturile cetățenilor europeni, așa că a te aștepta de la UE să găsească înțelegere pentru drepturile animalelor este doar o consecință a lipsei de aplecare asupra realităților politice interne și internaționale.
Iar politrucii UE, occidentalii cei pricopsiți, dovedesc încă o dată că sînt cu mult mai fasciști decît criminalii noștri. Cum să declari cîinii și pisicile fără stăpîn ca fiind animale sălbatice?
Militanții pentru drepturile animalelor din România și de aiurea trebuie să înțeleagă că nu mersul cu jalba în proțap la unul sau altul dintre politicienii români sau europeni este rezolvarea problemelor lor. Nu punerea speranțelor în factorul politic este soluția, pentru că, așa cum bine ar trebui să se știe, politica nu este, nici pe departe, una din meseriile onorabile. Cît timp societatea civilă SE PLÎNGE la și SE ROAGĂ de politicieni, aceștia vor avea controlul și vor acționa strict în interesul lor propriu.
Rezolvarea problemelor cetățenilor, în ceea ce privește animalele fără stăpîn, sau orice alt tip de probleme, poate fi determinată numai de o societate civilă unită și puternică, care să facă front comun în fața ticăloșiilor venite dinspre factorul politic și să poată pune presiune asupra acestuia, prin proteste, luări publice de poziții, greve și alte forme de blocare a instituțiilor publice.
Cît timp iubitorii animalelor de la noi sînt dezbinați, în numele unor orgolii, interese și a unei concurențe prost înțeleasă, cît timp nu va exista o voce comună, cît timp se vor organiza proteste cu 70 de participanți, factorul politic va fi bine – mersi și își va vedea, neabătut, de ticăloșii, așa cum dealtfel o și face.
Nu susținerea pînă în pînzele albe a unui candidat sau altul pentru o funcție politică este cheia problemei, nici partizanatul politic, ci convingerea unei cît mai mari părți din societatea românească de adevărurile crude și de realitățile înfiorătoare cu care se confruntă animalele din România.
Educația civică și pozițiile ferme, clare, deasupra oricăror suspiciuni, așa cum practică, la nivel internațional, dar și în România, Vier Pfoten, precum și frontul comun al tuturor organizațiilor și militanților pentru drepturile animalelor, reprezintă singurele șanse, într-o societate aproape medievală, cum este cea românească.
În ceea ce privește Uniunea Europeană și instituțiile sale, se dovedește încă o dată că prosternarea într-o adorație soră cu hipnoza nu a reprezentat și nu reprezintă o soluție.
