Bucureştenii pot fi mîndri de ei. Alungarea în şuturi a pedeliştilor din Capitală, cu ocazia alegerilor locale, a arătat încă o dată că urbea de pe Dâmboviţa este locul de unde se dă ora exactă în această ţară.
Înfrîngerea zdrobitoare a slugilor lui Băsescu şi felul în care bucureştenii au ales să se scuture, fără dubii şi echivoc, de ciuma portocalie, au scos la iveală un vot eminamente politic, îndreptat evident împotriva PD-L şi a tot ce a reprezentat şi continuă să reprezinte acest grup infracţional pentru majoritatea oamenilor din România: corupţie la cel mai înalt nivel, hoţie, spolierea banului public, sărăcirea fără precedent a populaţiei, încălcarea fără nici un fel de jenă a normelor bunului simţ, faultarea contondentă a regulilor democratice, otrăvirea relaţiilor sociale între diferitele categorii de cetăţeni, comportamentul de stăpîni pe propria moşie, violarea individuală şi în grup a legilor, în frunte cu însăşi Constituţia.
Acelaşi lucru s-a întîmplat, dealtfel, la nivelul întregii ţări, peste două treimi din localităţile în care s-au organizat alegeri locale acordînd un foarte puternic şi zgomotos exprimat vot de blam modului de a face politică al PD-L.
Doar clujenii au preferat să se afle la polul opus şi să îşi aleagă primar pe un individ dispreţuit practic de o ţară întreagă. Acest lucru spune foarte multe despre cei ce au ales să îşi acorde votul căcatului umblător Emil Boc.
Pentru ei, dezastrul şi durerea pe care le-a provocat Boc concetăţenilor lor nu înseamnă nimic. Mai mult decît atît, pe votanţii lui Boc nu îi deranjează că şi-au ales edil pe unul umilit public, în mod constant şi pe bună dreptate dealtfel, de toată suflarea românească.
Nu îi supără să fie reprezentaţi de un slugoi incurabil, de un pupincurist patologic şi un obedient patentat, de un căcat vorbitor, de un imbecil cu aprige înclinaţii staliniste a cărui unică realizare este aceea că ştie ca nimeni altul să stea în sluj în faţa stăpînului său. Asta poate pentru că îi seamănă?
Sau poate că este aspiraţia maximă pentru clujenii care au votat cu Boc să ajungă şi ei slugi pe la Bucureşti, pentru ca apoi să fie aruncaţi ca o bucată de hîrtie igienică folosită, aşa că au votat aspiraţional.
Şi nu poate fi scuzată în nici un fel loialitatea clujenilor pentru Boc, prin prisma faptului că el a pompat un miliard de euro în oraşul de sub Feleac în timpul mandatului său de Premier, dacă dezvoltarea oraşului din ultimii ani a survenit pe fondul şi ca urmare a sărăcirii întregii ţări.
Chiar dacă ardelenii, în general şi clujenii, în special, suferă de un puternic complex de superioaritate faţă de restul românilor, este inadmisibil ca ei să creadă că li se cuvine totul, în detrimentul concetăţenilor lor.
Pentru că, oricît de incredibil li s-ar părea, ei nu sînt cu nimic mai buni decît moldovenii şi miticii cărora cu atît dispreţ le dau cu tifla. Mai ales că nu miticii se comportă ca nişte provinciali încuiaţi şi complexaţi veniţi să se parvină prin Capitală. Iar nu bucureştenii au invadat Ardealul cu dorinţe de mărire, candidînd pentru funcţii în administraţia oraşelor din zonă, ci viceversa.
Căci, dacă privim cu atenţia listele candidaţilor din ultimii ani pentru diferitele funcţii din administraţia Capitalei, mulţi ardeleni vom găsi pe ele. Ce caută ei aici? Să se ducă să fie conduşi de Boc la Cluj sau să conducă împreună cu restul mafiei pedeliste din Ardeal.
În felul ăsta, nu vor mai da vina ardelenii pe mitici pentru toate nemulţumirile lor. Mai ales că nu miticii au înfiinţat grupul mafiot transpartinic de la Cluj şi, foarte important, nu locuitorii vechiului Regat au făcut numeroase concesii, inadmisibile, dealtfel, intereselor maghiare din Transilvania, nu ei au distrus şcoala românească prin noua lege a Învăţămîntului, nu miticii au închis spitalele şi nici nu au vorbit de reorganizarea teritorială a României pe graniţele Dictatului de la Viena.
Nu, toate astea au fost făcute de fruntaşii PD-L şi UDMR, ardeleni get-beget, aşa cum multora de acolo le place să se laude.
