Motto: ”Clujul este Barcelona României” – o marionetă proastă a Grupului de la Cluj.
Păstrînd proporțiile, unii ardeleni fac, în linii mari, cam aceeași discuție pe care o fac zilele acestea separatiștii din Catalonia: sîntem la noi acasă, iar la noi acasă, noi hotarîm.
Păi nu, dragilor, la voi acasă sînteți pe proprietatea privată pe care o detineți. Centrul Clujului și al Sibiului e și casa celor care nu sînt din oraș. Dacă vreți neapărat, puteți să vă declarați independența pe persoană fizică, dar Transilvania lăsați-o în pace!
În general, domeniul public aparține tuturor – de-aia îi spune PUBLIC și nu public doar pentru unii, pe care mentalitatea de provinciali înapoiați îi face să se creadă stăpîni și peste ce nu e al lor.
Că pe voi, cînd veniți în București, nu vă dă nimeni afară din Capitală, pentru că orașul și țara, în general, sînt deschise tuturor, așa cum trebuie să fie.
Sau voi vreți ca Ardealul să fie doar casa voastră, iar toată România să fie casa tuturor, deci și a voastră?
Cît privește furia unora de peste munți, care sînt extrem de nemulțumiți că plătesc impozite către bugetul central, ea vine din aceeași lipsă de bun-simț și din egoismul care îi împiedică să înțeleagă niște realități cît se poate de simple:
Fără ajutorul financiar al bugetului central, românii din Transilvania, ca și cei din restul țării, nu ar avea drumuri, poduri, instituții de învățămînt, asistență medicală, în general, infrastructură, economie și nimic altceva, în ciuda așa-zisei descentralizări, care nu a adus decît sărăcirea primăriilor. Iar impozitele trimise de Transilvania la bugetul național sînt surclasate, fără drept de apel, de sumele de bani care circulă în sens invers.
În mod similar, Catalonia, fără conexiunile cu Spania, ar fi în imposibilitatea să își susțină o economie proprie, pentru că o regiune cu 7,5 milioane de locuitori, în ciuda avantajelor sale geografice, nu are cum să fie auto-suficientă din punct de vedere comercial, productiv și financiar, într-un cuvînt, economic. În nici un caz pentru a asigura standardul de viață de care se bucură în prezent catalonii.
Sînt unii însă, atît în regiunea spaniolă, cît și în Transilvania, care ar vrea doar să primească, fără să ofere nimic în schimb.
Propaganda globalistă i-a făcut să creadă în gogorița Uniunii Europene și să fie atît de rupți de realitate încît să își închipuie că imperiul corporatist le-ar aduce mai multă prosperitate decît un stat național puternic, care să le apere interesele.
În ceea ce privește un referendum cu implicații naționale, cum este cel privind independența Cataloniei, acesta trebuie făcut la nivel național, ca să fie valabil.
Altfel, este ca și cum ai sonda doar cuplurile de homosexuali, dacă sînt de acord cu familia gay.
2 thoughts on “Cataloni de baltă”