Realitatea de după oglindă -XVII-. SCHENGEN – ȘMENGHEN!

Pe mine m-a întrebat cineva ce vreau?

Că doar eu sînt plătitorul de taxe și impozite, cetățeanul a cărei voință trebuie îndeplinită de guvernanți, nu?

Sau birocrații europeni nu se mai împiedică de nimicuri din astea, cum ar fi democrația?

EU NU VREAU ÎN SCHENGEN!!!

Eu nu vreau nici un fel de uniune cu Occidentul cel nazist! Nici vamală, nici monetară, nici bancară, nici politică și de nici un un fel.

Eu nu vreau să vină premierul olandez pe aici, cu atitudine de stăpîn de sclavi. Să încheie contracte cu mă-sa, să își parcheze vaporul în port la ea, nu la noi.

Nu vreau să cedăm ultimele active valoroase ale statului român, ca să ne șantajeze unii și alții cu accesul în țările lor.

Nu vreau ca trădătorii din guvernul de la București să ne bage alte cheltuieli inutile pe gît, să dea alte tunuri uriașe cum a fost dosarul EADS.

Care e avantajul nostru că o să intrăm în Schengen?

O să putem să exportăm mai bine? Ce?!

Ce exportăm noi? Forță de muncă? Pădure? Gaze? Metale rare? Și, nu în ultimul rînd, capitaluri?

O să ajungă cerealele din Ucraina mai repede în Vest? Despre asta este de fapt vorba?

O să ajungă curvele din România mai repede la produs?

Că, în rest, producția industrială e minunată, e desăvîrșită, dar lipsește în totalitate.

Zona Schengen, adică uniunea vamală, este doar o altă gogoriță, o perdea de fum cu care se acoperă ochii românilor naivi și neinformați.

Nu are absolut nici o valoare pentru români, în condițiile în care economia românească este controlată de corporațiile occidentale.

SCHENGEN – ȘMENGHEN!