Dictatura capitalului-III-. Explicații pentru proștii de pe calea europeană

Da, România e în groapă financiară.

Dar pentru a o scoate de acolo, trebuie aplicate aceleași politici care au dus-o în colaps?

Așa se pare, cel puțin așa cred unii, să le spunem pe nume: proști, care au și votat în consecință.

Se fac în aceste zile discuții aprinse despre cum ar trebui procedat pentru a reduce deficitul bugetar și măcar a încetini ritmul alert de îndatorare.

Tăiem cheltuielile publice sau majorăm veniturile, prin creșterea fiscalității?

Nivelul cheltuielilor publice ale României în PIB este perfect comparabil cu situația din celelalte țări europene.

Da, se poate face o rearanjare a acestor cheltuieli, dar în sens exact invers cu ce s-a petrecut pînă acum și ce ni se propune în continuare de președintele (să spunem, de dragul discuției) ales.

Mai precis, trebuie tăiate drastic sumele uriașe alocate înarmării, pentru războiul și pentru economia Ucrainei, subvențiile substanțiale alocate energiei verzi, banii risipiți pentru digitalizarea de dragul digitalizării și, în general, aruncați în vînt pentru toate aberațiile dictate de Comisia Europeană.

Foarte important, trebuie plafonat din nou prețul energiei la producător, pentru că o mare parte din deficit vine din banii cu care guvernul sprijină populația pentru a-și putea achita facturile la energie, în urma așa- zisei liberalizări a pieței făcute aberant de niște incompetenți inconștienți, să nu spunem trădători de țară, ca Iohannis, Orban, Cîțu și Virgil Popescu.

În schimb cheltuielile publice trebuie îndreptate mai mult pentru investiții care să sprijine reluarea producției în economia națională și pentru susținerea prin pensii, salarii și ajutoare sociale a populației care în cea mai mare majoritate abia se descurcă financiar de la o lună la alta.

Nivelul veniturilor încasate la buget este, în schimb, marea problemă a economiei românești. Exceptând paradisul fiscal Irlanda, România are cel mai mic nivel al veniturilor bugetare (inclusiv fiscale) în PIB din Uniunea Europeană, cu 15% mai jos decât țări precum Franța și țările nordice și cu aproximativ 10% mai jos decât media europeană.

România este un paradis fiscal pentru corporațiile străine și pentru marele capital și acest lucru trebuie să se schimbe, doar așa poate fi echilibrată situația bugetară.

În schimb, ni se propun în continuare noi scutiri fiscale pentru corporații și marele capital și cocoșarea suplimentară cu taxe și impozite a unei populații și așa sărăcite de 35 de ani de capitalism feroce.

Pentru a echilibra bugetul de stat este nevoie de creșterea fiscalității pe capital și pe veniturile foarte mari (impozitarea progresivă), de eliminarea ajutoarelor de stat pentru afaceri contra-productive, care doar îi îmbogățesc pe proprietari dar nu contribuie cu nimic la economia națională și de tăierea cheltuielilor făcute în numele unor obiective politice impuse de marea finanță internațională, prin organisme precum Comisia Europeană, OECD sau Banca Mondială.

Dar nu are cum să se întîmple asta, atît timp cît factorii de conducere ai statului român, începînd cu partidele politice care controlează Parlamentul și Guvernul și terminînd cu Președintele neales sînt doar marionete ale deținătorilor de capital și nu adevărați reprezentanți ai cetățenilor.