Un Victor Ponta jalnic, asta este imaginea care a rămas în urma zilei de ieri, în care guvernul nePremierului Emil Bok 2, pe numele său de spion MRU, a primit votul de învestitură în ceea ce a fost odată Parlamentul României.
Nici nu mai contează, pînă la urmă, ce a fost, sau mai bine zis, nu a fost, în capul celui pe care pînă mai ieri l-am crezut a fi preşedintele PSD, cel mai mare partid din România, şi nu doar o altă marionetă patetică ale cărei sfori sînt trase din zona serviciilor secrete.
Nu importă dacă Ponta a fost rău-intenţionat sau doar neinspirat în discursul pe care l-a susţinut ieri în Parlament şi prin tot comportamentul său general pe care l-a afişat cu această ocazie. Ceea ce rămîne este rezultatul acţiunilor sale, unul aproape dezastruos pentru Opoziţia unită. Cu atît ma mult cu cît dezastrul ar fi fost complet dacă celălalt co-preşedinte al USL, Crin Antonescu, nu ar fi ieşit ulterior disperat să dreagă busuiocul.
Mai ales că lupta dintre USL şi clica mafiotă portocalie se dă oricum cu arme inegale. În timp ce Băsescu şi acoliţii săi au pe mînă toate instituţiile statului, cu forţa financiară şi chiar de opresiune pe care le implică acestea, Opoziţia are ca singură armă onestitatea cu care poate încerca să cîştige încrederea şi votul populaţiei.
În aceste condiţii, să vii tu, Co-preşedinte USL şi lider al celui mai mare partid de opoziţie şi să dinamitezi, printr-un comportament duplicitar, toate eforturile făcute în ultima perioadă, de a demonstra că politicienii social-democraţi şi liberali sînt altfel decît gunoaiele pedeliste, este sinonim cu a bate cuie în coşciugul Uniunii.
Asta cu atît mai mult cu cît Ponta nu este la prima gafă de proporţii în această direcţie, ceea ce împinge pe toată lumea să se întrebe dacă ce face co-preşedintele USL ţine de domeniul gafelor sau este o direcţie bine trasată. Doar cu puţină vreme în urmă Victor Ponta şi-a afirmat sprijinul, admiraţia chiar, pentru conducătorii serviciilor secrete din România, în condiţiile în care George Maior, şeful SRI, nu este nici mai mult nici mai puţin decît naşul său de cununie.
Mai mult decît atît, Ponta i-a ridicat la sfîrşitul anului trecut adevărate osanale lui Ioan Rus, liderul aşa-numitului Grup de la Cluj, falangă băsistă în cadrul PSD, om cu o mare influenţă în cadrul partidului, căruia gurile rele îi atribuie puterea de convingere tocmai apartenenţei la anumite cercuri de putere mai puţin civile.
Se vede treaba că Victor Ponta nu a înţeles că rezultatul unirii forţelor anti-băsiste din România, construcţia numită Uniunea Social-Liberală, ca ultimă formă disperată de a lupta cu cancerul portocaliu, este mai presus de persoana sa atît de importantă pentru el, soţia şi socrul său. Liderul PSD nu pricepe că orgoliile sale mărunte şi aspiraţiile lui ieftine nu interesează pe nimeni. Şi dacă Ponta preferă să chibiţeze complice cu ideea de colaborator al mafiei băsiste, e liber să o facă, dar să nu tragă şi pe ceilalţi după el.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face acum Victor Ponta este să facă un pas în spate. Dacă vrea cu adevărat să demonstreze că şirul de evenimente dubioase petrecute în ultima vreme sînt doar gafe şi nu o încercare perfidă de susţinere a regimului băsist, Ponta trebuie să îşi dea demisia şi să lase conducerea PSD-ului pe mîna cuiva mai priceput. Sau mai onest.
Pentru că nu este obligaţia nimănui, nici a colegilor săi din USL, nici măcar a colegilor săi de partid, să primească în cap oalele sparte de “nepriceperea” sa. Lupta împotriva lui Băsescu este prea importantă pentru a fi împiedicată de ifosele de fată mare ale unui lider politic în cel mai bun caz neinspirat.
Dacă el nu ştie ce vrea, să lase conducerea PSD-ului şi co-preşedinţia USL pe mîna cuiva care ştie.