Realitatea de după oglindă -II-

Scriam în iunie 2014:
<<”Lupta politică” desfășurată din 1990 și pînă în prezent în România, partidele, alianțele politice, diferitele personaje care s-au perindat ca niște marionete umplute cu cîlți prin fața opiniei publice au avut, în fapt, o singură menire: aceea de a mima, de a juca o piesă sinistră, de a păcăli votanții că există o miză în acordarea puterii unuia sau altuia. Adevărata miză a fost însă prostirea românilor cu iluzia democrației, adormirea simțurilor lor cît timp țara și bogățiile ei le-au fost literalmente furate pe sub nas. O piesă de teatru absurd, în care actori politici din interior au răspuns întocmai indicațiilor regizorale venite dinspre interesele externe, dinspre Statele Unite, Uniunea Europeană și oricine a avut un oareșce interes prin România. Așa cum nu a existat o luptă politică adevărată, nu au existat și nu există curente politice reale în numele cărora să se dea această luptă. Dreapta și Stînga sînt doar elemente de butaforie, un decor fals care să susțină diferitele mișcări ale actorilor ce mimează confruntarea politică>>.

În prezent, lupta politică a devenit foarte greu de mimat, din moment ce partidele și personajele ce se revendică a fi ”de dreapta” au atins o cotă a lipsei de conținut atît de înaltă, că au devenit de-a dreptul penibile, nemaifiind crezute și votate decît de o mică minoritate, a talibanilor ce susțin pînă la moarte relația Băsescu-Macovei-Soros-Iohannis.

Cum ochii fraierilor trebuiau luați, totuși, cu ceva, pentru că sînt chestii mult mai importante de mascat – regionalizarea, cumpărările de armament de la americani, continuarea cedării pe doi lei a activelor Statului, prin privatizări și/sau listarea lor pe bursă -, Stăpînirea străină a scos din pălărie lupta dintre PSD și DNA.

<< Nu era de ajuns că pînă acum scîrbavnicii ăia de la PSD au mimat socialismul, dar acum s-au pus și pe mimat naționalismul! Cît despre lupta cu Băsescu și băsismul, ea este minunată, dar se dă doar la nivelul declarațiilor. Și cu cît se declară un partid sau o figură politică mai anti-Băsescu, cu atît nu știe cum să coabiteze mai abitir cu el și cu sistemul nimicitor gîndit și realizat de acesta și superiorii lui din exterior, menit să subjuge total România intereselor străine. >>, mai spuneam în iunie 2014.

Acum, PSD mimează lupta cu Sistemul mafiot, format din încrengătura obscură de magistrați și securiști ce conduce România, dar liderii partidului sînt devoalați, rînd pe rînd, că au fost ba în vie, ba la pîrlit porcul, cu unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai acestui Sistem, Laura Codruța Koveși.

Asta în ciuda mandatului popular masiv și fără echivoc primit de PSD la ultimele alegeri, care a adus partidul condus în prezent de Liviu Dragnea la Putere tocmai ca să destructureze acest Sistem.

Prin urmare, cei ce urmăresc, cu sufletul la gură, ”lupta” dintre Dragnea și Koveși, trebuie să se aștepte la un final complet fîsîit al piesei de teatru: nici liderul PSD nu va înfunda pușcăria, nici șefa DNA nu va fi destituită de actuala coaliție de guvernămînt.

Cît timp România este o colonie, nici Koveși, nici Iohannis, nu vor pleaca, decît atunci cînd decid cei ce conduc colonia. Această tristă realitate a fost clară ca lumina zilei imediat după alegeri, cînd Dragnea s-a dus cu sărut-mîna la americani.

Adică la cei ce îi țin în brațe pe Luluța și Culaie.

România a fost martoră, în doar cinci ani de zile, din 2012 și pînă în prezent, la trei răsturnări nedemocratice ale rezultatului votului popular, la călcarea în picioare a voinței alegătorilor și întoarcerea cu 180% a sensului mandatelor oferite de români celor care i-au amăgit cu demagogie și promisiuni deșarte.

Atît la referendumul pentru demiterea lui Băsescu, cît și la alegerile generale din 2012 și, ulterior, din 2016, românii au votat masiv USL și PSD, care au promis debăsificarea instituțiilor Statului și apărarea interesului national. Ce a urmat, știe toată lumea.

În aceste condiții, cum se mai poate aștepta cineva ca Luluța și Culaie să primească binemeritatul șut în fund dat de alegători?

Mai există naivi care cred că în România e democrație și că votul lor contează?

Related posts:

Realitatea de după oglindă -III-. Iluzia democrației Realitatea de după oglindă -VI-. Iluzia reprezentativității Realitatea de după oglindă -IX-. Iluzia crizei politice Realitatea de după oglindă -XIV-. Iluzia solidarității Realitatea de după oglindă -XX-. Monumentul imperialismului Realitatea de după oglindă -VII-. Iluzia instituțiilor europene