Ocupația salvează nația

De teamă ca nu cumva să ne invadeze comuniștii ăia de ruși, pentru a ne lua cu de-a sila boii de la bicicletă, autoritățile române scriu disperate de vreo două săptămîni la Washington și Bruxelles, solicitînd în regim de urgență o intensificare a prezenței militare străine pe teritoriul României.

Iar trupele NATO nici nu s-au lăsat prea mult așteptate, mai ales că au fost așa de frumos rugate și au primit atît de fierbinți declarații de dragoste, inclusiv de la capii clasei politice românești contemporane.

Să ne amintim numai lingușelile și temenelele pe care le-au executat, în regim de îndatoriri de stat, cu ocazia marcării a 10 ani de la intrarea României în NATO, Băsescu, Ponta și Antonescu, acești Ana, Luca și cu Dej pe stil nou, capitalist.

Pînă și fostul premier Năstase A., în prezent rezident al sistemului penitenciar, s-a rupt de la rutina zilnică din spatele gratiilor, nu s-a mai aplecat ostentativ după săpun și a lansat pe blogul propriu o odă fierbinte la adresa conducătorilor iubiți de la Washington și Bruxelles.

Așa efort concentrat, atîta risipă de energie, doar pentru a gîdila frumos urechile și orgoliul partenerilor (sic!) din UE și NATO. Se vede treaba că auguștii de americani, nemți și alți europeni vestici pur și simplu nu pot continua să se îmbogățească pe seama României dacă nu li se făurește, în pur spirit stalinist, un deșănțat cult al personalității.

Cu atît mai mult cu cît români proști și/sau vînduți, simpli cetățeni sau politicieni de top, care să își dedice viața ridicării în slăvi a noilor ocupanți, se găsesc din belșug, așa cum nici regimul stalinist și extensia sa de la București nu au dus lipsă de țuțeri autohtoni.

Dar parcă tremurul vocii lor este chiar mai, scuzați, profund acum, iar limba mai catifelată atunci cînd îi pupă în cur pe americani, spre deosebire de propaganidiștii aspri de colhoz din anii ’50.

Și mai există o deosebire. După Al Doilea Război Mondial, România a fost tratată de sovietici ca o țară înfrîntă în război. Deși statutul țării noastre este acum unul de ”partener”, de țară cu drepturi depline în UE și NATO, rezultatul, din punct de vedere politic și economic, nu este unul cu mult diferit.

România a trebuit să își ”privatizeze” pe doi lei economia și să își cedeze pe nimic resursele naturale pentru a putea aspira la onoarea ca o clasă politică trădătoare să ridice ode pline de recunoștință regimurilor occidentale de dincoace și dincolo de Atlantic.

Armata română a fost ”inzestrată” cu sicrie zburătoare și plutitoare, pe care le-a plătit cu bani grei, pentru că altfel nu ar fi putut politicenii României să dea onorul trupelor NATO la paradă.

Mai nou, România ”se angajează” să sprijine economic Ucraina și Moldova, teritorii învecinate luate în colimator de expansiunea imperialistă a NATO și UE, Bucureștiul urmînd să asigure Chișinăului gaze naturale care să le înlocuiască pe cele tăiate de ruși, ca urmare a schimbării sferelor de influență din zonă.

Păi, cu așa parteneriate, în care unii doar plătesc și alții doar încasează, să tot primească mulțumiți liderii NATO și UE osanalele ce li se ridică de la București!

Cît privește trupele NATO care vor veni în număr din ce în ce mai mare în România, sporirea numărului de baze militare străine pe teritoriul țării, precum și militarizarea întregii atmosfere prin adoptarea de poziții din ce în ce mai belicoase de către politicienii de la București, sub umbrela scutului de la Deveselu, totul se va face, desigur, strict pe cheltuiala și în interesul românilor.

Pur și simplu nu se mai putea să rămînem așa, de capul nostru, cu resursele neexploatate, corupți și nedemocratizați, fără atentate teroriste și fără forțe străine de ocupație în țară!