“Politica bunului-simţ” – cu acest nou concept ne vrăjea frumos Crin Antonescu înainte de alegerile prezidenţiale din 2009. Şi mulţi dintre români, sătuli de mizeria morală în care se zbate societatea autohtonă, au fost poate tentaţi să se mai lase o dată amăgiţi.
Din păcate, politica bunului simţ s-a dovedit a fi mai iluzorie decît orice altă promisiune pe care oamenii noştri politici sînt gata să ne-o facă, în goana lor nebună după voturi.
Căci nu le-a luat prea mult fruntaşilor USL să renunţe la bun-simţ de dragul accederii la putere. Şi asta doar în interesul nostru, desigur, fără nici o legătură cu foamea de bani , funcţii şi putere. Mai bine promiteau românilor un nivel de trai egal cu cel din Germania, căci s-ar fi ţinut mai uşor de cuvînt.
Practici împotriva cărora au tunat şi fulgerat liderii PSD şi PNL au fost repede-repede îmbrăţişate de aceştia, de teamă să nu cumva să rămînă România în criză de ticăloşi.
Trasesismul politic, votul uninominal pur, politizarea instituţiilor publice, numirea ţuţerilor de partid în funcţii în dauna adevăraţilor specialişti, sînt doar cîteva dintre temele de dezbatere publică în care USL s-a implicat foarte virulent, pentru ca apoi, în funcţie de interesele proprii, să adopte poziţii diametral opuse.
Chiar şi în legătură cu suspendarea nePreşedintelui Traian Băsescu, piatra de hotar a promisiuilor USL, liderii Uniunii încep încet-încet să o dea la întors. Mai poţi în atare condiţii să îl acuzi pe Băsescu de minciună cronică şi cameleonism politic?
Şi nici nu este asta singura problemă în care cei ce conduc Uniunea Social Liberală au ales să ignore total cererile Pieţei. Piaţă fără de care useliştii nu s-ar fi aflat acum în posesia borcanului cu miere, ci ar fi gustat în continuare din fierea luptei fără sorţi de izbîndă din opoziţie.
Dar poate că mierea este atît de dulce că i-a făcut să îşi piardă complet capul în probleme arzătoare precum politica FMI în România, acordul de uniune fiscală, chestiunea gazelor de șist şi, nu în ultimul rînd, Roşia Montană.
Iar cei care se bucură acum cu sinceritate de măcelul intern din PD-L ar trebui poate să pună surdină pe bucuria lor. Pentru că, după cum stau lucrurile, nu ar fi exclus să se trezească din nou conduşi de aceleaşi feţe sinistre, doar că de data aceasta sub sigla USL. Mai ales că politicienii din Uniune au eşuat lamentabil în a ne arăta că ei sînt mai buni decît pedeliştii, de vreme ce se înfrăţesc cu ei într-o veselie.
Sînt mulţi cei care au sperat că, o dată cu înlăturarea partidului de criminali fascişti de la guvernare, viaţa lor se va schimba în bine, atît în plan economic, cît mai ales moral.
Dar, din păcate, şansele sînt foarte mari ca visul lor frumos să fie făcut plăcintă.
