Dragii mei condominioni!
O să îmi permiteți, desigur, să mă adresez vouă cu acest apelativ, cu ocazia ședinței locatarilor din bloc, ca măsură a respectului deosebit pe care vi-l port.
În primul rînd, vreau să vă spun că nu mai sînt prieten cu Victor Ponta. Eu am încercat, cu toate forțele mele, mai mici sau mai mari, așa cum binevoiți, desigur, a considera că sînt, am încercat, spuneam, să îmi cultiv o relație strînsă, și, de ce nu, cum așa cum am zis, de prietenie cu domnul Ponta, dar el a preferat să fie prieten cu Traian Băsescu. Oricît de tare am insistat eu, și m-am străduit, vă rog să mă credeți, să fiu și eu prieten cu ei, domnii Ponta și Băsescu au preferat exclusivismul și nu m-au primit și pe mine în cercul lor restrîns de securiști.
Pe urmă, vreau să vă asigur de faptul că nu mai sînt prieten nici cu Klaus Iohannis. Acest om pur si simplu nu merită prietenia mea, pentru că refuză cu o încăpățînare nemțească să recunoască alesele mele calități de lider de partid, ba, mai mult, a îndrăznit să conteste maiestuoasa mea amplitudine de lider de Stat și să mă combată, cum că eu nu aș fi cel mai exponențial președinte pe care România ar putea avea onoarea să îl aibă vreodată. De fapt, ce să o mai dăm pe după cireș, nu pe care ar putea să îl aibă, ci pe care îl are deja, căci eu nu accept altă situație decît aceea în care eu sînt Președinte al României, pe măsura meritelor, acțiunilor și discursului meu epatant.
Aici trebuie să mă întrerup un pic și să îl atenționez pe vecinul care doarme în rîndurile din spate: ce faci, ma, mujicule, tu dormi de-a-n-picioarelea, în aceste clipe de excepție, cînd îți vorbește viitorul tău președinte de bloc?
Pentru că trebuie să vă spun, dragii mei condominioni, motivul pentru care am convocat această ședință istorică de bloc: în fața vicisitudinilor epocale cu care a trebuit să mă confrunt și a prigoanei la care am fost supus de mass media din România, prefer să candidez la funcția de președinte de asociație de bloc, pentru că țara asta pur și simplu nu mă merită! Votați-mă și vom avea prima scară de bloc din țară în care bun-simțul va prevala în fața regimului dictatorial pe care încearcă din răsputeri să îl impună firma de salubritate asupra tomberoanelor noastre de gunoi!
În plus, așa cum bine știți, eu sînt un eurocampion și pledez pentru schimbarea actului constitutiv după care funcționează asociația noastră de proprietari. Așa că propun nu doar schimbarea orei oficiale a scării de bloc, astfel încît să ne aliniem și noi la ora europeană, să nu mai fim niște estici răpciugoși și să devină și blocul nostru unul vestic și pricopsit, dar propun în acest sens ca administrarea scării de bloc să se facă de la Bruxelles: noi doar vom dezbate asupra chestiunilor arzătoare care ne interesează și, firește, ne privesc, dar deciziile vor fi luate de Uniunea Europeană a Scărilor de Bloc pentru binele și bunăstarea noastră!
În acest scop am trimis-o pe augusta mea soție, a cărei fantastică activitate europeană este arhi-cunoscută de la București pînă la Baziaș, Săpânța, Dorohoi și Vama Veche, să facă toate demersurile necesare pentru a ocupa o funcție cît mai înaltă în cadrul organismului de la Buxelles ce se ocupă, așa cum bine știm și ne-o dorim, de coordonarea tuturor scărilor de bloc din Europa.
Dragii mei condominioni…așa cum spuneau și înaintașii noștri, Decebal, Mircea, Mihai, Cuza, Carol, brătienii, Dinu Patriciu și Vasile Blaga, cu care, iată, mă mîndresc a fi încă și, sper, pentru mult timp, contemporan, scara de bloc este societatea mică, pentru că, nu este așa, și societatea este scara de bloc mare. Pentru binele comun al scării noastre de bloc trebuie să facem și sacrificii, așa cum, iată, eu și doamna Vălean, soțul, pardon, soția mea am făcut sacrificiul suprem al durerii noastre în cot față de PNL și de liberalismul din România!
Vreau să vă spun încă de pe acum că, dacă nu veți ști să apreciați acest sacrificiu, eu îmi voi da demisia din funcția de președinte al scării de bloc, ca să arăt tuturor că nu mă agăț de nici o funcție și nu o poziție trecătoare la conducerea unui condominion mă poate face să îmi încalc înaltele principii morale și de discurs după care mă ghidez.
Cum adică îmi dau demisia dintr-o funcție pe care nu o dețin? Văd că încolțesc deja primii germeni ai nerecunoștinței, că propaganda lui Victor Ponta face victime la greu printre vecinii mei de bloc.
În acest caz, vă anunț, ca să nu existe nici o urmă de echivoc, că îmi iau soția de mînă și că voi candida pentru funcția de președinte al apartamentului în care locuiesc. Nu e cazul să plîngeți după mine, pentru că cei ce nu recunosc un lider istoric de la primul discurs nu merită să fie conduși de acesta. De lider, nu de discurs, desigur.
Atît mai am de spus: Victor Ponta, să te temi de mine!
Cu aceasta închei și o chem în mod insistent pe soția mea în casă, să mă voteze președinte.
Related posts:
Crinică și Ginerică nu fac nici cît o flegmă
Interesul naţional faţă cu reacţiunea
Justiția română nu e doar independentă, e și fată mare. Exagerat de mare
Justiția română nu e doar independentă, e și fată mare. Exagerat de mare -II-
Justiția română nu e doar independentă, e și fată mare. Exagerat de mare -III-
Antena 1 faţă cu responsabilitatea socială
