Crinică și Ginerică nu fac nici cît o flegmă

Nu era de ajuns că pînă acum scîrbavnicii ăia de la PSD au mimat socialismul, dar acum s-au pus și pe mimat naționalismul! Asta doar pentru că în România nu există partide adevărate, nici socialist, nici național, care să reprezinte aceste două curente. De fapt, în România nu există nici un partid, nici conservator, nici euro-sceptic, nici măcar liberal, ci doar diferite facțiuni reziduale ale PCR!

Cît despre lupta cu Băsescu și băsismul, ea este minunată, dar se dă doar la nivelul declarațiilor. Și cu cît se declară un partid sau o figură politică mai anti-Băsescu, cu atît nu știe cum să coabiteze mai abitir cu el și cu sistemul nimicitor gîndit și realizat de acesta și superiorii lui din exterior, menit să subjuge total România intereselor străine.

”Lupta politică” desfășurată din 1990 și pînă în prezent în România, partidele, alianțele politice, diferitele personaje care s-au perindat ca niște marionete umplute cu cîlți prin fața opiniei publice au avut, în fapt, o singură menire: aceea de a mima, de a juca o piesă sinistră, de a păcăli votanții că există o miză în acordarea puterii unuia sau altuia.

Adevărata miză a fost însă prostirea românilor cu iluzia democrației, adormirea simțurilor lor cît timp țara și bogățiile ei le-au fost literalmente furate pe sub nas. O piesă de teatru absurd, în care actori politici din interior au răspuns întocmai indicațiilor regizorale venite dinspre interesele externe, dinspre Statele Unite, Uniunea Europeană și oricine a avut un oareșce interes prin România.

Așa cum nu a existat o luptă politică adevărată, nu au existat și nu există curente politice reale în numele cărora să se dea această luptă. Dreapta și Stînga sînt doar elemente de butaforie, un decor fals care să susțină diferitele mișcări ale actorilor ce mimează confruntarea politică.

Iar Crinică Venturiano Antonescu și Ginerică Papleacă Ponta, cei mai activi actori pe scena (sic!) politică în clipa în care sînt scrise aceste rînduri, nu sînt altceva decît niște păpuși mînuite prin sfori invizibile de cei ce pun în scenă continua tragicomedie politică din România, de regizorii externi ce iau deciziile în culise.

Toate declarațiile lor bombastice, toate grimasele, patriotismul de paradă, europenismul arogant, toate demisiile, istericalele și răzgîndirile lor de păpuși inepte, tot ceea ce a însemnat USL-ul și desființarea lui, coabitarea, trădările, mimarea anti-băsismului și, în general, întreaga lor existență de marionete politice nu fac nici cît flegma administrată de cetățeanul din Constanța lui Băsescu.

Cît privește viitorul lor politic, piesa de teatru regizată și pusă în scenă de la Bruxelles și Washington nu poate dura totuși la nesfîrșit. Absurdul acestei piese și răsturnările de situație imprevizibile, demne de cele mai de succes telenovele, îi vor face, pînă la urmă, pe români să deschidă ochii și să recunoască farsa de proporții ce li s-a înscenat.

Chiar dacă în lupta pentru desemnarea viitorului președinte al României vor avea de ales între două marionete de cîlți, ei se vor prezenta la urne și își vor face auzită vocea.

Pentru că acum au o opțiune politică reală și cît se poate de viabilă: pot oricînd să voteze Flegma!