Circuitul băsismului în natură -III-. Coada de mătură

În vara lui 2012, circa 7,5 milioane de români au votat, în cadrul Referendumului, pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcția de Președinte, acordînd un teribil vot de blam locatarului ilegitim de la Cotroceni și camarilei sale.

Cel puțin așa părea că stau lucrurile la acea vreme.

Pentru că, se poate vedea acum, la doi ani de la referendumul de demitere, cu ocazia alegerilor pentru președinția României, opțiunile românilor s-au schimbat radical, suferind o teribilă întoarcere la 180 de grade, într-un interval așa scurt de timp.

Astfel, în primul tur al alegerilor prezidențiale, Elena Udrea și Monica Macovei, două din cele mai odioase reprezentante ale regimului băsist, au obținut împreună aproape 10% din voturile românilor.

Monica Macovei, procurorul comunist care a anchetat și torturat oameni la mineriade, care a denigrat într-un mod inimaginabil România în 2012 pe plan internațional, țipînd isteric în stînga și în dreapta, dar mai ales în dreapta, că referendumul pentru demiterea lui Băsescu a fost de fapt o lovitură de stat, trece acum în ochii românilor, la doar doi ani de zile de la acele teribile evenimente, ca fiind o luptătoare singuratică anti-sistem, ultima speranță a democrației în România, ultima redută de care se pot agăța românii pentru a trăi în libertate.

Faptul că unul din zece români votat în 2014 cu Monica Macovei sau Elena Udrea, în numele democrației și al libertății, ține deja de boală mintală, de o înapoiere poilitică fără precedent, de o înțelegere a lucrurilor atît de eronată încît nu poate fi explicată decît prin prostie crasă.

De asemenea, faptul că DNA și Laura Codruța Koveși, două instrumente devotate ale sistemului băsist, care acum doar doi ani de zile îi anchetau pe români în legătură cu votul la Referendum și îi puneau să jure pe Biblie că au participat la demiterea lui Băsescu, au început să reprezinte un pol de încredere și o influență electorală pozitivă, denotă o naivitate soră cu imbecilitatea a votanților din România.

Să vezi DNA, această Securitate pe stil nou, brațul de forță al statului represiv al lui Băsescu, organismul infiltrat pînă în măduva oaselor de cancerul băsist, ca fiind soluția pentru debăsificarea și democratizarea instituțiilor Statului, este, de asemenea, o dovadă a teribilei lipse de înțelegere a realităților cu care se confruntă România.

Mai mult decît atît. Să îl votezi Președinte pe Klaus Iohannis, care a fost susținut și împins înainte de toți cei care au reprezentat miezul de putregai al sistemului băsist, dar să țipi în gura mare că te aștepți ca neamțul să fie un președinte liber de băsism, este iarăși o inepție fără seamăn.

Circulația băsismului în natură este atît de fluidă și eficace, în perversitatea ei, încît milioane de români s-au isterizat împotriva lui Victor Ponta, un băsist notoriu, semnatarul infamului pact de coabitare cu Băsescu, doar ca să voteze în primul tur cu celelalte curente ale șuvoiului băsist de căcat, ulterior reunite în turul doi într-un singur fluviu de materie maronie, ce l-a înscăunat pe neamț, spuma băsismului în România, în scaunul de la Cotroceni.

Într-o adevărată fractură logică la scară națională, cei ce l-au acuzat pe Ponta de blat cu Băsescu s-au repezit să voteze cu…Băsescu, indiferent căror din marionetele sale le-au acordat votul. Asta fără să îi mai pomenim aici pe imbecilii care fac parte asumat din secta fascistoidă a Martorilor lui Băsescu.

Clasa politică băsistă și trădătoare în integralitatea ei i-a prostit încă o dată pe români să îi acorde voturile. Băsiștii au învins și de data asta, au reușit să provoace o dezbinare de zile mari între alegători, care să le arunce un văl negru pe ochi, pentru a-i împiedica să vadă adevărul: rezolvarea problemelor grave cu care se confruntă România și românii, ca urmare a trădării fără seamăn a interesului național, la care s-au dedat în ultimii 25 de ani toate ”partidele” post-decembriste, nu constă în punerea speranțelor într-unul sau altul dintre politicieni.

O societate civilă puternică, nedezbinată, capabilă să pună presiune pe politic, este rezolvarea, nu alegerea din patru în patru, respectiv din cinci ani a unuia sau a altuia, care ulterior să se șteargă undeva cu votul pe care tocmai l-a primit.

Dacă românii ar fi fost un popor și nu o hoardă bezmetică, o lipsă masivă la vot ar fi însemnat boicotarea clasei politice trădătoare, ar fi reprezentat un semnal că mai au ceva de spus și că nu sînt doar niște iobagi proști și umili, niște sclavi colonializați de marile puteri, ar fi însemnat totul!

Așa, sistemul băsist a dovedit încă o dată că poate face ce vrea în această țară, bazîndu-se pe incultura și prostia celor ce o locuiesc și care sînt gata oricînd să își rupă straiele de sclavi de pe ei în numele unor concepte mărețe, dar lipsite de conținut, atunci cînd se face vorbire despre ele într-un stat represiv.

Astfel, în statul băsist, controlat de SUA și UE, anticomunismul, anti-pesedismul, amenințarea rusă, statul de drept, Justiția liberă, cetățeanul european, democrația, șamd. sînt doar noțiuni fabricate în laboratoarele de propagandă, numai bune să îi prostească pe naivi.

După 25 de ani de ”democrație” și ”libertate”, românii au mai fost o dată trași în piept și ei se bucură pentru asta, jubilînd satisfăcuți că niște cozi de topor au pus în funcția supremă a Statului o coadă de mătură.