Multă lume a rîs copios atunci cînd suava fiică a nePreşedintelui, europarlamentarul PD-L cu acronimul EBA, l-a comparat pe Vasile Blaga cu cîinele Vasile din curtea partidului.
Se vede însă treaba că mezina familiei, scuzaţi, Băsescu, a fost extrem de binevoitoare şi atentă cu actualul preşedinte al partidului portocaliu, pentru că prin compararea sa cu un cîine nu a făcut decît să îl înnobileze.
E adevărat că un cîine este foarte loial, dă din coadă şi se gudură pe lîngă stăpînii săi, întocmai cum face Vasile Blaga cu familia Băsescu. Dar, pe de altă parte, puţini oameni aleg să îşi ţină cîinii în colivii de aur.
Or, despre viitorul fost preşedinte al Senatului se poate spune tocmai acest lucru. Deşi din 1990 şi pînă în prezent a fost tot funcţionar la Stat, are o avere impresionantă, fără ca măcar să facă un minim efort ca să arate că ar fi vreun deştept.
A stat doar în tabăra potrivită şi a repetat pînă la epuizare, ca un papagal cuminte ce este, temele de propagandă băsiste. În plus, a jucat rolul liderului frecventabil din PD-L, pentru că, între atîtea hiene şi rechini, trebuia şi gaşca băsistă să aibă un papagal care să fie scos la înaintare pentru imagine, deghizat în buldog.
Din cînd în cînd stăpînii săi din familia Băsescu îl scot pentru amuzament din colivia cu gratii de aur în care îl ţin şi Blaga ţopăie fericit pe umerii lor. Apoi îi ciupeşte un pic de deget, cum fac toţi papagalii, destul însă pentru unii ca să îi acorde rolul de dizident. Nu pentru mult timp însă, pentru că Blaga intră singur înapoi în colivie şi se ceartă singur în oglinjoara atîrnată de un perete, spunîndu-şi ce mare om politic este.
În plus, Blaga nici un papagal prea deştept nu se dovedeşte a fi. S-a dat de gol că este un papagal cu creier de găină atunci cînd a ciripit, din funcţia de preşedinte al Senatului, că decizia Parlamentului de a-l trimite pe premierul Victor Ponta la Bruxelles nu are nici o valoare juridică.
Cum ar veni, îşi anulează singur funcţia pe care o ocupă, o aruncă în derizoriu, spunînd despre ea că nu face doi bani, din moment ce o decizie a celor două Camere reunite nu are nici o valoare pentru el, este doar o hîrtie bună de aruncat la coş. Dar nu este nici o supriză pînă la urmă, se ştie că papagalii cu creier de găină îşi mai smulg cîteodată singuri penele şi îşi bagă şi gheara în gît.
Şi cum bunul simţ ne arată că nu îi poţi spune unui papagal să facă ciocul mic, pentru că el ţipă şi mai tare şi face un tămbălău şi o hărmalaie de nu se mai aude parlamentar cu parlamentar în plen, trebuie doar să fie lăsat în pace, să se înfoaie şi să îşi smulgă penele mai departe. Se ştie doar că fiecare pasăre pe limba ei piere.