Bă, băsistule! -II-

După ce a pierdut alegerile în 1996, Ion Iliescu a ieşit, supărat şi negru, parcă mai negru decît este el de obicei, să anunţe public că îşi recunoaşte înfrîngerea şi că cedează, în mod democratic, puterea.

La fel, tot aparatul de partid şi de stat pesedist, la vremea aceea pedeserist, a recunoscut votul popular şi a făcut un pas în spate. Aşa cum au fost ei, urmaşi ai PCR-ului, rinoceri comunişti, reprezentanţi ai fostei nomenclaturi a lui Ceauşescu, exponenţi ai unei mentalităţi învechite, nu au îndrăznit să îşi bată joc de bruma de democraţie ce apuca să se înfiripe în România.

Nu au vorbit despre tirania majorităţii în democraţie. Nu s-au dus să cerşească privilegii, nici la Moscova, nici la Washington sau Bruxelles. Nu şi-au creat instituţii de forţă în cadrul statului român, prin care să deţină puterea şi după ce votul popular îi va fi înlăturat din funcţii, aşa cum fac astăzi băsiştii cu DNA, Parchetul General, ANI, CSM sau Curtea Costituţională.

Toată pleava băsistă de astăzi îşi justifică acţiunile absolut descalificante pentru orice om cu un minim de bun-simţ prin lupta de a nu se întoarce comuniştii lui Iliescu la putere. Şi din păcate se mai uită în gura lor un număr destul de semnificativ de români, cam unul din şase, dacă luăm în considerare sondajele.

Asta chiar dacă, se dovedeşte, Traian Băsescu şi şleahta lui au făcut ţării mult mai mult rău decît ar fi putut Iliescu vreodată să viseze. Asta în condiţiile în care primul preşedinte român de după 1989 este mîndrul tătic al unor mineriade ce au adus mari prejudicii României post-comuniste.

Dar sînt oare mineriadele lui Iliescu mai nocive decît prăduirea fără precedent la care a fost supusă România în ultimii ani, decît vinderea ei pe nimic intereselor internaţionale şi aducerea la stadiul de colonie ruptă în fund? Sînt Băsescu, Macovei & comp. mai puţin blamabili decît Ion Iliescu pentru trădarea fără precedent a intereselor naţionale la care s-au dedat în această vară, fără nici un fel de scrupule, doar pentru a le fi lor bine?

Mai mult decît atît. Nu în timpul lui Iliescu populaţia României a scăzut de la 22 la 18 milioane, nu Iliescu a închis şcoli şi spitale, nu pe vremea lui Iliescu au murit literalmente românii de frig şi de foame. Nu Iliescu şi-a făcut fata europarlamentar, nu s-a făcut stăpîn pe vila Dante şi nici pe orice altă moşie din Bucureşti, nu Iliescu a cumpărat, iată, şerveţele şi beţigaşe de urechi de zece miliarde de lei vechi.

Nu Iliescu a îndrăznit să spună, ticălos şi dictatorial, că votul populaţiei nu contează pentru el. Cu toate bubele lui, nici măcar Iliescu nu a reuşit să îşi aservească presa aşa cum o face Băsescu acum, să învrăjbească în aşa hal diverse pături sociale, cum am văzut că s-a petrecut în timpul dictaturii băsiste.

Nu Iliescu a declanşat un atac devastator la adresa Parlamentului României, care ar trebui să fie instituţia supremă în stat, reprezentantul intereselor populare. Şi, în ciuda tuturor afacerilor dubioase petrecute pînă în 1996, nu atunci au atins mafia politico-economică, corupţia şi criminalitatea financiară cotele absolut devastatoare pentru statul român la care se găsesc astăzi. Nu Iliescu a încălcat Constituţia şi legile statului aşa cum o fac astăzi Traian Băsescu şi tot alaiul său morbid de băsişti putrezi pe dinăuntru.

Cu toate acestea, băsiştii o ţin pe a lor. Cum poate fi cineva atît de lacom, de ticălos, de trădător, sau, pur şi simplu, atît de prost, nici nu mai contează, pînă la urmă. Contează doar că ei se află în minoritate, iar majoritatea nu trebuie să se lase intimidată în nici un fel de urletele şi scheaunele băsiste. Nici la nivelul populaţiei, nici în ceea ce priveşte forţele politice desemnate să reprezinte această majoritate, în speţă, USL.

Băsiştii nu se vor da duşi de bunăvoie, asta e clar. Rămîne aşa?

Bă, băsiştilor!