Amenințarea fantomei spionului rus -II-

Fie din ticăloșie trădătoare, fie din pură prostie, formatorii de opinie de la noi marșează într-o veselie pe teza cum că Rusia este cea care împinge de la spate Ungaria pentru destrămarea României, prin fărîmițarea Transilvaniei și proclamarea independenței așa-zisului Ținut Secuiesc.

Continuînd cu această logică, probabil că tot spionul rus este de vină pentru acțiunile subversive care au condus la referendumul de separare a Scoției de Marea Britanie, tot Vladimir Vladimirovici face, ca urmare a unor interese numai de el știute, presiuni pentru ruperea de Spania a Cataloniei și a Țării Bascilor, tot Moscova uneltește pentru desprinderea Lombardiei de Italia sau a Flandrei de Belgia.

Or, dacă Moscova este principalul factor de presiune care să determine dezmembrarea României, noi ar trebui să stăm liniștiți și fără nici o grijă: sîntem doar membri cu drepturi depline în UE și NATO și avem cine să ne apere țara de pretențiile teritoriale ale rușilor și maghiarilor. Nu?

La o privire mai atentă se poate observa însă că László Tőkés este europarlamentar și se dedă la atacuri virulente împotriva României, fără a fi deranjat de nimeni, tocmai în Parlamentul European de la Bruxelles, nu în Duma de Stat de la Moscova.

Mai mult decît atît: deși Ungaria este, la rîndul ei, membru al NATO și UE, nimeni din conducerea acestor două organisme nu a considerat de cuviință să atenționeze Budapesta cu privire la declarațiile și acțiunile indamisibile ale oficialilor maghiari la adresa României.

În plus, Uniunea Europeană este cea care dorește să implementeze regionalizarea în toate statele membre, politicile UE și nu ale Moscovei impunînd României desființarea unităților administrativ teritoriale istorice în favoarea unei noi împărțiri, pe criteriile autonomiei locale a diferitelor comunități.

În ciuda declarațiilor venite dinspre diferiți oficiali ai UE, care au răsuflat, chipurile, ușurați, după eșecul referendumului din Scoția, Uniunea Europeană este cea care încurajează fărîmițarea statelor membre și redesenarea actualelor granițe pe conturul unor regiuni autonome mai mici și mai ușor de controlat.

Să amintim doar faptul că UE nu este, de principiu, împotriva independenței Cataloniei, voci oficiale din Uniune afirmînd că susțin dreptul la autodeterminare al catalonilor, atît timp cît regiunea se va desprinde de Spania, dar va rămîne în Uniunea Europeană.

Marea Britanie este țara cu cel mai mare procent de euro-sceptici din Uniune, numeroase voci publice, inclusiv aparținînd de factorul politic, susținînd ieșirea Regatului Unit din UE.

Iar guvernul de la Londra amenință deja de cîțiva ani cu declanșarea unui referendum prin care să fie consultată populația cu privire la oportunitatea rămînerii în Uniunea Europeană.

În aceste condiții, refrendumul din Scoția se arată mai degrabă a fi o amenințare deloc voalată la adresa integrității Marii Britanii, venită din partea forțelor foarte puternice care susțin globalizarea mondială, renunțarea la independența statelor și ștergerea identității popoarelor, forțe care iată că au trecut la represalii directe împotriva Regatului Unit.

Marile corporații internaționale și interesele obscure din spatele lor, în numele cărora acționează UE și nu Moscova, sînt cele care doresc transformarea unor state naționale în regiuni autonome și fărîmițarea popoarelor, pentru că așa pot fi mai ușor controlate și supuse procesului de globalizare totală, de ștergere a identităților naționale și de transformare a tuturor în simpli roboți consumatori.

Cît privește ruperea Transilvaniei de România, ea s-a mai produs în istorie, în 1940, dar nu în urma unei înțelegeri a Ungariei cu Rusia, ci tocmai ca o consecință directă a Dictatului de la Viena, germanofilii și adoratorii UE de azi de la București trecînd sub tăcere totală ”arbitrajul” de atunci al Berlinului.

Și atunci, ca și acum, ruperea României a fost înlesnită de slugărnicia maladivă a politicienilor români în fața Vestului cel luminat, de incapacitatea cronică în a-și apăra țara și interesele propriului popor, de prosternarea și capitularea necondiționată în fața intereselor Germaniei.

Și atunci, ca și acum, vinovatul de serviciu a fost spionul rus.