Acțiunile umanitare, în sinea lor, sînt de lăudat și jos pălăria pentru cei care ajută oameni în nevoie.
Ipocrizia celor care le îndeasă azi croasante pe gît refugiaților din Ucraina este însă pur și simplu de nesuportat.
Ăștia care fug acum cu cutia de pizza după refugiați sînt tot ăia care aruncau cu monede în pensionari, care făceau gît să nu crească indemnizațiile de creștere a copilului pentru ”puturoșii care toarnă plozi ca să stea acasă și să ia bani de la stat”, care consideră că pensiile sînt ajutor social, care ar arde de vii ”asistații sociali” și care în general știu doar un refren, pe care îl repetă papagalicește, de cîte ori au ocazia: ”la muncă, nu la întins mîna!”.
Pe scurt, sînt tefeliștii spălați pe creier de nazismul corporatist și care acum, dacă îi dirijează propaganda establishmentului în sensul ăsta, sînt capabili să regăsească pînă și umanismul în fibra lor interioară.
Dar asta numai pînă cînd se va apăsa alt buton pe telecomanda propagandei.
În România, cultul tefeliștilor pentru Stăpînirea străină ia realmente forme de boală mentală – nu doar că nu ai voie, după capul lor, să cîrtești ceva împotriva UE, dar nici măcar nu ți se dă dreptul să gîndești altfel decît elogios la adresa Green Deal, PNRR, vaccinului Pfizer, a refugiaților din Ucraina sau a oricărei idei năstrușnice (să spunem doar atît) ce vine de la Bruxelles.
De-aia trebuie impusă cenzura și limitarea drepturilor civile, spun tefeliștii, ca să nu putem cumva să ne opunem vaccinării obligatorii, cipării populației, urmăririi ei într-un Big Brother generalizat.
Uriașa spoliere economică nici nu mai contează, tefeliștii sînt prea îmbălsămați în propagandă ca să își dea seama că ei sînt doar niște vite bune de muls pentru UE.
Marș, mă!