Cînd eram mai tînăr, am muncit vreo doi ani într-o bancă, nu spun care, persoană juridică importantă, în top 5 bănci de pe piața românească.
Am fost literalmente scîrbit de cîți proști cu ifose am întîlnit acolo, de cîți indivizi goi, fără nici un fel de personalitate, de gînduri proprii, de idei, de idealuri, care credeau că un costum de firmă și apartenența la corporație le umplu golul lăuntric.
Adică exact genul ”tehnocraților” care au pretenția să conducă azi România. Oameni care sînt vraiște în viața lor personală, dar dau lecții altora.
Am avut recent ghinionul să deschid televizorul, cu sunetul oprit, pe un canal de știri care transmitea o întrunire electorală a USR PLUS MINUS.
Vai de mine, și dacă i-aș fi văzut pentru prima dată în viață și nu aș fi știut ce le poate pielea, era de ajuns o privire ca să mă convingă să nu votez nici în zece vieți, de acum înainte, cu specimenele alea.
Arătau și se comportau exact ca un cîrd de corporatiști ieșiți, în pauza de prînz, aia standard de la 12 la 14:30, să mănînce la fast-foodul de lîngă uzină.
Corporatiști spălați pe creier, rupți de realitate, cu ecusoanele atîrnate de gît, să nu uite carecumva cum îi cheamă, dar altfel tari în gură și plini de ifose, că așa e la corporație, înțelepciunea ți-o transmite șeful prin e-mail.
Cei mai mulți dintre cei care erau adolescenți în 1989, iar acum au sărit de 40 de ani, s-au cam prins cum au stat lucrurile la ”Revoluție”.
Care nu s-au prins și mai cred încă în Moș Crăciun, au format și votează cu USR, ca să lupte cu comunismul.
Din bancă, după doi ani am plecat prin demisie, pentru că m-am îmbolnăvit fizic și psihic, din cauza mediului toxic de acolo.
Din România, țara mea, nu pot și nici nu vreau să plec prin demisie.