Societatea îi ameninţă pe indivizii care se abat de la consens cu izolarea, cu excluderea.
De cealaltă parte, indivizii nutresc o teamă de izolare de cele mai multe ori inconştientă, probabil motivată genetic.
Această teamă de izolare îi face să urmărească permanent care sînt opiniile şi comportamentele acceptate în mediul lor şi ce este condamnat.
De asemenea, ce opinii şi comportamente iau amploare şi care anume pierd teren.
Este vorba despre un simţ cvasistatistic, care îi ajută pe oameni să ajungă la această evaluare, al cărei rezultat le influenţează comportamentul general şi verbal.
Dacă ei cred că se află în consens cu opinia publică, iau parte la discuţie, siguri de sine, atît în sferele private, cît şi în cele publice, manifestîndu-şi convingerile fără reţinere.
Dacă, din contră, oamenii de rînd simt că opinia lor este cea minoritară, preferă să păstreze tăcerea pentru a nu fi supuşi oprobiului public sau, mai grav, îşi adaptează opiniile şi comportamentul pentru a se contopi cu majoritatea.
Trăind într-o lume în care mass media sînt omniprezente, oamenii nu mai sînt conştienţi că amestecă propria percepţie cu percepţia oferită de către mijloacele de comunicare în masă.
Ei ajung să adopte, de cele mai multe ori inconştient, punctul de vedere oferit de către mass media, să interpreteze şi să acţioneze în virtutea acestui punct de vedere.
Așa a ajuns România, căscînd ochii la ”televiziunile de știri”, care nu au, de fapt, decît un crez, acela al propriului interes, o țară de monarhiști închipuiți.
