Știm cu toții că Șică Mandolină e un măscărici de onoare. Un papițoi cu mîndrie, o sticlă de bere goală, dar în care gîlgîie principiile.
Foarte probabil, e normal să fie așa, cea mai arzătoare dorință a sa, după tragedia de la Piatra Neamț, a fost să își dea demisia.
Cineva trebuie sa plătească pentru morții de la Piatra Neamț cu funcția și musiu Madolină s-ar fi aruncat înainte, cu pieptul dezgolit, pentru o asemenea onoare.
Dar, oricît de mult ar fi dorit să o facă, pur și simplu nu s-a putut, a fost imposibil, din rațiuni de stat!
Cine ne mai trece pe noi, românii, prin pandemie, cine își mai jertfește tinerețea, sănătatea și ficatul pentru noi?
Avem nevoie de astfel de eroi, de caractere călite, de martiri ai neamului, care nu pregetă să se dezonoreze irevocabil din dragoste pentru concetățenii lor, pentru țara în care s-au născut!
Șică Madolină e un adevărat martir care s-a jertfit pe altarul durerii în cur, un mîntuitor pentru români, coroana de spini îi mai lipsește!
Și mai au unii inconștiența să îi ceară demisia!!!
Așa un om cu simțul datoriei atîrnîndu-i greu pe umeri, în fața lui pînă și pandemia se potolește rușinată.
După ce numărul cazurilor zilnice sărise de 10.000 și toți specialiștii și epidemiologii erau siguri că o să avem 25.000 pînă în Sărbătorile de iarnă, iaca, bunul coronavirus a decis să mai ia o pauză.
O dată ce a scăzut numărul cazurilor zilnice spre 8.000, fără ca vreo măsură concretă să fie luată sau altceva să se schimbe.
Rușinată de caracterul de bazalt al lui Șică, pandemia s-a hotărît să fie o boală cu simț de răspundere și să mai stea și în banca ei.
Măcar pînă la alegeri.
După aia, mai vedem noi.