Azi, în magazin, un tată cu fetița de mînă, în spatele meu la coada de la casă.
Omul, trecut de prima tinerețe, copilul în primii ani de școală.
Tatăl încerca, în toate modurile posibile și cu toate argumentele de bun-simț pe care putea să le găsească, să îi explice copilei că nu e nimic frumos și nici distractiv într-o petrecere cu monștri.
– Da, dar e helouin!, insista copilul.
– Ce e helouin? Nu înseamnă nimic, nu e nimic frumos la monștri, nu e nimic frumos la urîțenie.
– Dar e halouin, toată lumea serbează, e distracție, e petrecere samd.
M-am cutremurat. M-am văzut pe mine peste cîțiva ani.
Eu nu vreau nici un fel de strigoi, vampiri, vampirine și helouin la mine în casă!
Chiar dacă e greu și programele tv, inclusiv cele pentru copii, abundă de astfel de gunoaie, mi-am propus și reușesc să îmi feresc copiii de mizeriile astea.
Ca botezat romano-catolic ce mă aflu și copil care a crescut cu pomenirea solemnă a celor dragi, care nu mai sînt, de Ziua Morților, jegul consumerist numit helouin îmi repugnă pînă la greață.
