În 2004, am fost două săptămîni în Timișoara, la o pregătire profesională, pe care a trebuit să o fac, înainte să mă angajez într-o mare firmă de asigurări.
Și, într-o seară, ajung eu la hotelul unde eram cazat, cheaun după o zi de asimilat informații noi, la care recepționera, o blonduță drăguțică, toată un zîmbet, aproape că mă trage de mînecă și îmi zice:
– Știți, că ne-au făcut și nouă mal!
– Ce?!!, mormăi eu, ca un urs morocănos, scos din ale lui.
– Mal!, mal!, ne-au făcut mal!
– Cum?!!!
Mă, ce mal le-au făcut ăstora, încep eu să îmi pun mintea în funcțiune… îmi și imaginam un dig, un mal, o construcție, ceva.
– Mal!, mal!, cum aveți dumneavoastră, la București, mă lămurește recepționera, într-un tîrziu.
– Aaaaaaa…, mall? Păi spune dragă așa,…ce să zic… să îl stăpîniți sănătoși!
Trist.Sa te bucuri de o cladire gândita sa te ușureze de bani ….foarte trist.