M.N. În vremurile pe care le trăim acum eşti fraier dacă nu profiţi de orice oportunitate care îţi iese în cale. Şi pentru asta ai voie să furi, să te prostituezi, să îţi “vinzi” prietenii, părinţii şi chiar copiii, şi de ce nu, să îţi vinzi propria viaţă.
Dacă în regimul Ceauşescu populaţia reacţiona la emisiunile propagandistice şi la înlocuirea treptată a emisunilor de cultură cu cele de cult al personalităţii prin a închide televizorul şi prin a ieşi în timpul liber la plimbare prin parcuri sau mergînd la teatru, societatea de astăzi acceptă cu frenezie toată această inflaţie de obscenitate.
“Civilizaţia” adusă cu precădere de marile corporaţii a produs mai multe maşini umane decît maşini propriu-zise. Dacă lucrezi într-o multinaţională trebuie să accepţi că viaţa companiei pentru care lucrezi este pe primul plan şi că viaţa ta personală nu există. În momentul în care ai intrat pe uşă ai devenit brusc un stîlp al corporaţiei şi implicit un stîlp al societăţii. Trebuie să îţi asumi acest rol pînă la capăt, să inţelegi că dacă binele companiei o cere nu ai voie să te gîndeşti mai intîi la tine.
