Ipocrizia salvează România! -II-
De ce să își riște viața pentru o societate în care nimănui nu îi pasă de binele comun și în care fiecare este preocupat doar de cum să se parvină?
De ce să își riște viața pentru o societate în care nimănui nu îi pasă de binele comun și în care fiecare este preocupat doar de cum să se parvină?
Duci grățioasa făptură la shaormerie și o plimbi prin fața vitrinei cu ingrediente. Eu nu am văzut așa dragoste și așa fericire de cînd mă știu…
Ăla care e polițist este doar cu numele și uniforma, el nu are nici o pregătire, pentru că nici ăla care trebuia să îl pregătească nu este instruit în sensul ăsta și tot așa.
Așa se întîmplă lucrurile în toate domeniile. Toți își plătesc, într-un fel sau altul, funcțiile, își cumpără locul de muncă, ne furăm singuri căciula și băltim într-o stare generală de incompetență, indolență și ipocrizie.
Orgoliul dement al unor incapacitați ai sorții, prin lipsa lor cronică de empatie și omenie, care se încăpățînează să se creadă mai gozavi decît alte viețuitoare și chiar decît concetățenii lor, este pus, prin lege, în fața oricăror alte consderente: economice, de mediu, privind proprietatea, de bun-simț, de respect și așa mai departe.
Trăind într-o lume în care mass media sînt omniprezente, oamenii nu mai sînt conştienţi că amestecă propria percepţie cu percepţia oferită de către mijloacele de comunicare în masă. Ei ajung să adopte, de cele mai multe ori inconştient, punctul de vedere oferit de către mass media, să interpreteze şi să acţioneze în virtutea acestui punct de vedere.
“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori.
Motto:
“Hai fetelor în Q7 / Să dormiți bine la noapte!”
(cîntec popular autohton contemporan)