Nu ridică nimeni problema țării care a început să se prăbușească pe locuitorii ei, asemenea unei case vechi și neîntreținute, pentru că toate vocile publice vor autostrăzi, pentru finalizarea coridoarelor europene de transport.
Dar, în definitiv și la urma urmelor, de ce avem așa urgentă nevoie de autostrăzi, cînd economia românească este la pămînt și mare lucru nu mai produce?
România nu are cum să fie civilizată, în condițiile în care excluziunea socială și sărăcia fac prăpăd, fiind cele mai grave din Europa.
Alunecarea accentuată a eșicherului politic spre Extrema Dreaptă, în care Stînga a devenit Dreapta, iar Dreapta a migrat la extremă, nu este, din păcate, un fenomen singular în România. Din contră, este consecința directă a situației din întreaga ”lume civilizată”, în speța din lumea occidentală, de dincolo și dincoace de Atalntic.
Românii, ca popor, au ajuns să fie tolerați în propria țară – pentru ei bani nu se găsesc, dreptul la Sănătate, Învățămînt și protecție socială nu îl au, cît despre locuri de muncă în care să nu fie exploatați ca sclavii pe plantații, nici nu se poate pune problema.
România se pregătește să intre, pe termen lung, într-o cruntă dictatură militarizată, de extremă dreapta, pe model Pinochet, în care drepturile omului și libertățile civile vor fi doar o amară amintire.
Încet, dar sigur, statutul de colonie al României a fost oficializat de SUA și UE, iar guvernul lor marionetă de la București nu se va da în lături de la nimic pentru a le impune interesele.
Impunerea unui excedent sau a unui deficit bugetar apropiat de zero României echivalează cu consfiinţirea statutului de ţară de mîna a doua în Uniunea Europeană, de rudă săracă pe care nu o va lua nimeni, niciodată, în seamă, de colonie al cărei unic scop este să asigure bogaţilor resurse naturale şi forţă de muncă ieftine.
