Mimarea, în diverese ocazii, a actului democratic, prin pretinse manifestări electorale, nu reprezintă decît un circ ieftin pentru a oferi Stăpînirii străine posibilitatea să aleagă care sînt cele mai devotate slugi, pentru a le plasa în pozițiile-cheie ale coloniei.
Nu ridică nimeni problema țării care a început să se prăbușească pe locuitorii ei, asemenea unei case vechi și neîntreținute, pentru că toate vocile publice vor autostrăzi, pentru finalizarea coridoarelor europene de transport.
Dar, în definitiv și la urma urmelor, de ce avem așa urgentă nevoie de autostrăzi, cînd economia românească este la pămînt și mare lucru nu mai produce?
Statul român ar trebui să se îngrijească de atragerea capitalului, român și străin, prin care să refacă industria țării și capacitățile de producție, să construiască platforme de extragere a gazelor, rețele de transport și facilități de depozitare a acestora, precum și să își refacă rafinăriile și industria petro-chimică, puse pe butuci după 25 de ani de implementare a teoriilor neo-liberale.
Cînd trebuie să alegem între ”Stînga” și ”Drepta”, avem de fapt de ales între hoții noștri, șmecherașii autohtoni, care fură local, versus marii criminali economici internaționali.
Avem de ales între a fi niște coloniali săraci și sărăciți, fără nici un fel de drepturi, tolerați pe moșiile marilor boieri autohtoni, respectiv iobagi pe feudele corporatiste ale multinaționalelor.
România a fost martoră, în doar cinci ani de zile, din 2012 și pînă în prezent, la trei răsturnări nedemocratice ale rezultatului votului popular, la călcarea în picioare a voinței alegătorilor și întoarcerea cu 180% a sensului mandatelor oferite de români celor care i-au amăgit cu demagogie și promisiuni deșarte.
