PD-L nici căcat n-a mîncat, nici gura nu îi miroase -III-
La doar o lună de zile după ce au preluat guvernarea, Martorii lui Culaie din PNL implementează practic toate măsurile negative de care au acuzat guvernarea PSD, dar cu asupra de măsură.
La doar o lună de zile după ce au preluat guvernarea, Martorii lui Culaie din PNL implementează practic toate măsurile negative de care au acuzat guvernarea PSD, dar cu asupra de măsură.
Stînga și Dreapta au reprezentat în România doar forme fără conținut, cuvinte lipsite de acoperire ideologică, mai ales în ultimii ani, cînd scena politică autohtonă, ca și întreaga societate românească, au început să semene din ce în ce mai mult realitățile întîlnite pe meleagurile Licuriciului, de la care luăm noi lumină.
Diferența între Rebeliunea legionară din 1941 și actuala rebeliune neo-liberală fascistoidă constă în faptul că, în timp ce prima s-a desfășurat în afara instituțiilor statului, fiind repede anihilată, extremiștii de dreapta de azi au penetrat pînă în adîncime Statul român, pe care îl conduc.
Venirea lui Klaus Iohannis în jilțul de zapciu de la Cotroceni va însemna reluarea politicii demente de austeritate în România, linia PPE și Comisia Europeană, va repune pe tapet genocidul social pe care UE, Băsescu & comp. l-au declanșat în țara noastră.
Oricît de incredibil li s-ar părea, ardelenii nu sînt cu nimic mai buni decît moldovenii şi miticii cărora cu atît dispreţ le dau cu tifla. Mai ales că nu miticii se comportă ca nişte provinciali încuiaţi şi complexaţi veniţi să se parvină prin Capitală.
Declanşarea unui genocid fără precedent împotriva cîinilor vagabonzi, a unei serii îngrozitoare de cruzimi abominabile, împotriva oricărui bun-simţ, care să sfideze orice urmă de raţiune, de umanitate, chiar, asta ne promit pedeliştii.
Daniel Funeriu poate fi foarte uşor comparat cu un luptător fără cauză, cu un Don Quijote neînfricat ce duce aprige bătălii cu morile de vînt ale limbii române.
Aşa cum deja se ştie, semnificaţia cuvîntului bok în limba turcă este aceea de rahat. Nici nu se putea un nume mai potrivit pentru un personaj care a reuşit, în doar doi ani de cînd a ajuns în prim-planul vieţii politice, să răstoarne orice fel de percepţie cu privire la limita maximă la care pot ajunge penibilul, ticăloşia, mîrlănia, pupincurismul, ipocrizia, micimea morală şi, în general, cele mai rele tare de care poate fi acuzat un om, fie el şi politic.
Oare a putut cineva să uite atît de repede că PD-L-ul nu a avut întotdeauna ultima literă din coadă, şi că, pe vremea cînd se numea doar Partidul Democrat, se declara a fi partid de stînga?