Țara în care raporturile de putere sînt decise de un Jandarm impus și legitimat doar de Stăpînirea străină, ale cărei unice interese le apără, poate fi numită fără teama de a greși o dictatură militară, în nici un caz o o democrație.
Judecătorii și procurorii fac parte din o cu totul altă categorie. Ei sînt niște martiri care își sacrifică zi de zi viața pe altarul independenței Justiției, chezășie de nestrămutat pentru o societate capitalistă democratică multilateral dezvoltată, sînt chiar virginele care
aleg să fie aruncate în vulcanul clocotind pentru a mulțumi zeii de la Washington și Bruxelles.
O candidoză națională -III-
Pur și simplu, nu merit un așa Președinte dedicat, o asemenea clasă politică eroină și concetățeni de un asemenea calibru, gata oricînd să se sacrifice pentru binele comun.
De-aia nici nu vreau să maculez cu votul meu minunatul lor demers.
România, ca o clădire de birouri
Am avut recent ghinionul să deschid televizorul, cu sunetul oprit, pe un canal de știri care transmitea o întrunire electorală a USR PLUS MINUS.
Vai de mine, și dacă i-aș fi văzut pentru prima dată în viață și nu aș fi știut ce le poate pielea, era de ajuns o privire ca să mă convingă să nu votez nici în zece vieți, de acum înainte, cu specimenele alea.
Urzeala referendumurilor
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Golgota din baie
Oricît ai freca, pînă te dor mîinile și ți se irită ochii, în nor de miresme chimice de flori de primăvară, brad și briză marină, parcă tot rămîne undeva un pic de negreală sau o urmă de clăbuc.
Și, cînd în sfîrșit îți îndrepți spatele înțepenit ca o paranteză și răsufli ușurat că ai terminat, cazi penibil la examinarea CTC
Macarale și rachete, rîd în soare argintii
În orice oraș normal la cap, dintr-o țară cu pretenții de civlizație, haosul, debandada, poluarea, inclusiv fonică, și tot disconfortul creat cetățenilor de trei ani de șantier considerabil, chiar între blocuri, nu ar fi existat, sau ar fi fost drastic sancționate.
La noi, în schimb, în colonia bananieră în care capitalul dictează, se merge pe burtă, ca să nu ”supărăm investitorul străin”.
Asta apropo și de relația PSD – Israel și cum poate evolua, în timp, ”colaborarea” asta.
Ajunge un furtun cu apă la un car cu oale sparte
Adică, dacă era după mintea USR, Charlie Chaplin ar fi trebuit să zacă în pușcărie?
Și filmele lui arse în piața publică?
Nici o noutate, asta și-a dorit și nazistul dement de McCarthy.
Fără vaselină -II-
Pentru mizeria care s-a întâmplat la Eurovision România, mă declar homofob!
Și teverofob.
E cazul ca cineva să curețe năibii o dată cuibul ăla de vipere bugetofage de la TVR!
Poveste cu băncile și Lupul cel rău
Pe Lupul cel rău îl chema Orlando și era un mojic cu declarații anti-europene, ba mai era bănuit, pe nedrept, că ar fi fost, Doamne-ferește!, și socialist.
Alianța curvelor din Vest
Ce prezenta fata din Timișoara ca pe o mare realizare era că ea de fapt se dusese să fie curvă în Italia.
O zi oarecare
Poate ca niciodată, nu mai simt România ca fiind și a mea. Așa că Ziua Națională este pentru mine o zi oarecare.
