Toate marotele impuse de Comisia Europeană prin PNRR se dovedesc a fi doar eșec după eșec, începînd cu automobilele electrice, energia verde, digitalizarea – în numele căreia firmele românești au fost băgate în faliment de abuzul fără margini numit e-Factura, așa-zisa economie circulară, respectiv programul vizând reciclarea ambalajelor.
Pentru ca economia europeană să revină la normal și europenii să revină la standardul de viață cu care erau obișnuiți, singura măsură ce trebuie adoptată de factorii de decizie din UE este renunțarea la politicile falimentare din zona de energie.
Denunțarea Green Deal ca un eșec lamentabil pe toata linia și tragerea la răspundere, măcar politic, a celor care au implementat orbește acest dezastru, fără să țină cont de realități, de legile economiei și de bunăstarea și viețile oamenilor de rînd.
O să ne uităm iar ca proștii, peste vreo 10 ani, cînd se va sparge bula verde, cum vor veni investitorii străini să ne exploateze cărbunele și gazul și toate celelalte resurse la care renunțăm noi acum de bunăvoie, pentru mărunțișul din PNRR.
Toată lumea vorbește despre cum se VA – întotdeauna la viitor – dezvolta economia românească, prin fonduri europene. Nimeni nu spune însă cu ce costuri vin aceste fonduri.
NICI UNUL din planurile naționale de recuperare și reziliență, pentru a obține fonduri europene, pentru revenirea economică după pandemia de covid, nu îndeplinește criteriile Comisiei Europene.
Ce prezenta fata din Timișoara ca pe o mare realizare era că ea de fapt se dusese să fie curvă în Italia.
Ce nație de imbecili inepți, de tîmpiți irecuperabili, este aia care trăiește într-o țară ce ar avea, fără probleme, capacitatea să devină Coșul de Pîine al Europei, dar mănîncă pîine făcută din aluat congelat importat?
Sîntem efectiv bombardați cu bani, miliarde și miliarde euro și dolari, în curînd, vor pune companiile străine bani, bancnote de o sută de dolari, la fundația autostrăzilor, ca să fie mai rezistente.
România și-a cedat de bunăvoie dreptul de a-și finanța investițiile în ce sectoare ale economiei naționale dorește, atît cît dorește, în schimbul unor fonduri iluzorii pe care UE le alocă oricum discreționar, după bunul plac.
