Tagged: alegeri

5

Ocupația salvează nația -IV-. Zapciii

Încă din 2004, de la intrarea României în NATO și pogorîrea influenței americane în mod oficial peste capetele și destinele românilor, toate “alegerile” desfășurate în țara noastră pentru desemnarea celui care să ocupe funcția supremă în stat au fost de fapt niște mascarade sforăitoare, spectacole de sunet și lumini de cel mai odios prost gust.

Ele au fost menite să mascheze realitatea tristă că cetățenilor români le mai este oferit doar dreptul de a accepta Zapciul numit de Washington și că nici nu se pune problema alegerii unui Președinte care să reprezinte interesele naționale.

0

Iobagi proști și umili

În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.

2

Crinică și Ginerică nu fac nici cît o flegmă

Chiar dacă în lupta pentru desemnarea viitorului președinte al României vor avea de ales între două marionete de cîlți, romanii se vor prezenta la urne și își vor face auzită vocea. Ei au o opțiune politică reală și cît se poate de viabilă: pot oricînd să voteze Flegma!

1

Iepurele

Ginerică lasă mai degrabă impresia unui iepure, a unui pion de sacrificiu menit să atragă toate resentimentele populației, pentru ca după alegerile europarlamentare să apară, în sfîrșit, în lupta pentru prezidențiale, un ”Mesia” care să salveze țara și alegătorii.

2

O candidoză națională -II-

Ei, boierii fanarioți care se închină Bruxellesului, slugi credincioase ale ocupației străine, zapcii devotați ce strîng zece piei de pe români ca să fie ei lăudați de stăpînire, ne cheamă acum pe noi, cei jefuiți, să le dăm votul.

1

O candidoză naţională

Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg