Ziua Naţională a Fabulospiritului

fabulospirit

O dată cu apropierea zilei de 1 Decembrie, tot mai multe campanii publice suflă cu convingere în foalele propagandei, pentru a aţîţa focul românismului, al mîndriei de a fi român, al dragostei de ţară, al ataşamentului pentru drapelul naţional şi alte asemenea sloganuri minunate.

Cu atît mai minunate cu cît eterna şi fascinanta Românie (sic!) se dovedeşte a fi, iată, un adevărat sălaş al fabulospiritului, concept atît de nedrept criticat. Nu doar că scumpa noastră patrie a dat naştere unor fenomene extrem de originale şi fabuloase în acelaşi timp, cum ar fi terorismul fără terorişti, Securitatea fără securişti, miliardarii de carton şi, mai nou, patrioţii de mucava, dar iată că paradoxul românesc funcţionează în continuare cu motoarele turate la maximum.

În fabuloasa Românie exponentul cel mai vocal al interesului naţional este chiar Întîiul Trădător al ţării, pe nedrept denumit preşedinte. Mai mult decît atît, stindardul luptei anticomuniste este purtat cu glagorie pe cele mai înalte culmi de acelaşi comunist corupt şi ticăloşit, îmbătrînit în rele.

Şi asta nu e tot. Forţa politică ce spune că i se opune a ales că implementeze bunul-simţ în minunata noastră ţărişoară prin intermediul lui Gigi Becali, un babuin cu conopidă în loc de creier, un personaj de un grotesc înfiorător, exponent de seamă al fabulospiritului românesc. Şi cu cît se luptă USL-ul mai abitir cu Băsescu, cu atît înregimentează mai mulţi băsişti în rîndurile sale iar cei doi co-preşedinţi nu mai prididesc să ne asigure de faptul că vor să coabiteze.

Şi ce bine ar fi fost dacă spiritul fabulos autohton s-ar fi limitat doar la clasa politică!

Nu, românii neaoşi, cetăţenii de rînd, se dovedesc a fi cu adevărat nişte personaje de poveste, oameni fabuloşi care surprind neuronul şi retina oricărui observator, fie el şi neavizat.

În ţara cu unele dintre cele mai frumoase tradiţii păstrate în Europa, de o diversitate, complexitate şi frumuseţe greu de egalat, cu o muzică populară cu adevărat remarcabilă, grosul oamenilor de rînd ascultă manele.

Şi nu se mulţumesc doar a le asculta, se ambiţionează să le aplice cu încăpăţînare în viaţa de zi cu zi, astfel că manelismul a ajuns un adevărat fenomen de masă, iar cocalarii poate cea mai importantă clasă socială.

Românii nu precupeţesc nici un efort în a se declara pioşii Europei, şi cu toate acestea de Crăciun şi de Paşte, cele două mari sărbători ale creştinătăţii, singurii care au parte de ceva adoraţie sînt porcul, respectiv, mielul.

Într-o ţară care se poate lăuda cu un relief de excepţie şi cu numeroase locuri naturale cu adevărat de vis, singurele atracţii turistice, în ceea ce îi priveşte pe cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri, sînt locurile unde pot să îşi întindă grătarele. Că aşa e la noi, la români, micii şi berea sînt singurul combustibil care alimentează fabulospiritul.

De-aia nici nu e de mirare că majoritatea occidentalilor cred că Dunărea se opreşte la Budapesta. Că puţină lume a auzit de faptul că Delta Dunării e în România. Că munţii sînt plini de gunoaie iar singurele atracţii oferite de agroturism şi sînt jumările şi toba de porc.

Dar paradoxurile continuă. Românii sînt foarte mîndri de ţara lor, dar nu ştiu cum să o mai urîţească, să o defrişeze şi să o polueze. Se ţin făloşi cu istoria şi cultura lor, dar personalitățile istorice sînt în prezent mai defăimate ca niciodată, Eminescu este acum doar un sifilitic, Caragiale un grec neserios, Creangă un ţăran cărpănos. Şi, mai presus de toate, românii sînt mai mîndri decît toţi ceilalţi, dar nu au nici o problemă, în spiritul lor fabulos, să spele veceurile prin occident. Mai degrabă asta, decît să încerce să facă ceva concret şi mai puţin de poveste prin locurile lor natale.

Şi fabulospiritul nu se opreşte nici pe departe aici. România, ţară cu unul dintre cele mai mari potenţiale agricole din Europa, a ajuns să importe usturoi din China. Ba chiar, românii au început să adopte în ultimii ani fabulospiritul ca pe un sport extrem. Exportă produsele agricole pe care le produc, încă naturale, pentru a se hrăni cu otrăvurile frumos colorate aduse din aproape toate ţările Pămîntului. România produce energie ieftină pe care o exportă pe doi lei, pentru ca apoi să importe gaze şi curent electric foarte scumpe de la ruşi.

Deşi România este una dintre cele mai sărace ţări din Europa, extrema dreaptă şi neo-legionarismul fac furori printre cetăţenii de rînd, pentru că, nu-i aşa, nu ne costă nimic să ne credem buricul lumii. Deşi mor literalmente de foame, românii înfierează cu mîndrie statul social. A te declara de stînga în România este un risc pe care ţi-l asumi, în condiţiile în care, fapt unic în lume, pînă şi minerii, studenţii şi sindicatele spun la noi că sînt de dreapta, în pur spirit fabulos românesc.

Şi, pentru ca fabulosul să atingă cote cu adevărat ameţioare, România, cea mai săracă ţară din Uniune, alături de Bulgaria, este contributor net la bugetul UE.

Cu asemenea fapte de arme cu care să te lauzi, e şi păcat să nu te simţi mîndru că eşti român. Mai ales că, în cele mai multe cazuri, mîndria e doar din vorbe, faptele care să concretizeze această mîndrie sînt lăsate în seama generaţiilor trecute.

Fabulosul să trăiască !

Comments

comments

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.