Trăim decenii de isterii mărețe

dan-diaconescu-timisoara-83

“Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia din fandacsie cade în ipohondrie.”

Și din ipohondrie dă în isterie, de se face pericol mare, că dacă nu se procedează cu mare băgare de seamă, ajunge unul și altul să facă moarte de om din te miri ce.

Mai ales că presa, după cum se știe, e facută și ea tot din oameni, care, oameni fiind, nu sînt de piatră și cad și ei pradă foarte ușor isteriilor de tot felul, care după aia sînt reflectate ca atare în mijloacele de comunicare în masă. Iar românii, oameni sensibili, cu frica lui Dumnezeu și ușor impresionabili, au mare înclinațiune către așa “nevricalități”, de se ajunge, una-două, iute cum nici nu te duce gîndul, la isterie generală.

Și să te ții isterie, monșer, că dacă nici noi nu am avut parte de isterii generale după 1990 și pînă acum, nu a avut nimeni.

Întîi și întîi, a fost isteria împotriva partidelor istorice, a moșierilor și a ălora de n-au mîncat salam cu soia. Pe urmă, isteria împotriva intelectualilor cu barbă și ochelari, isteria mineriadelor, isteria de a nu ne vinde țara.

Cum era și firesc, a urmat isteria pentru a ne vinde țara, isteria privatizărilor, isteria anti-comunistă.

Sărind peste alte mici isterii trecătoare, de genul Vadim și România Mare pe de o parte și Sabin Gherman, de cealaltă, a urmat isteria pro-americană, isteria societății civile, isteria portocalie.

Isteria băsistă, care se continuă și în ziua de azi, isteria omorîrii cînilor fără stăpîn și, în general, a tuturor viețuitoarelor mai mult sau mai puțin sălbatice care nu se pot apăra singure, isteria pro Roșia Montană.

În nici un caz nu trebuie uitată isteria otevistă, isteria cu privire la ambulanțele care răpeau copii pentru a le fura organe, după care îi depuneau binișor, teferi și nevătămați, la ușa casei sau în brațele părinților.

Cum lumea evoluează și noi sîntem un popor de oameni moderni, în pas cu moda, cel puțin în ceea ce privește isteriile, nevrozele naționale au evoluat și ele. Am trecut cu toții prin isteria gripei aviare, apoi a gripei porcine, pentru ca momentan să ne isterizăm cu privire la eventualele boli incurabile transmise de mușcătura de căpușă.

Dealtfel, isteria căpușelor este una de mare potențial, care promite foarte mult, doar că a fost deoacamdată pusă în așteptare, pentru că, între timp, a apărut isteria Bute.

Ceea ce surprinde este totuși faptul că pînă acum, în mai bine de douăzeci de ani de zile, nimeni din România nu a fost cuprins de isteria de a-și tîrî existența la limita sărăciei, deși trăiește într-o țară cu însemnate resurse naturale și cu un potențial economic mult peste media internațională.

Nimeni nu poate explica de ce nu a existat o isterie împotriva celor ce au furat această țară pînă au adus-o la sapă de lemn, împotriva tuturor politicienilor demagogi, a afaceriștilor oneroși și figurilor publice mînjite de colaboraționism și de mizerie morală.

Iar împotriva promiscuității în care își duce banala existență cotidiană acest popor, împotriva prostului-gust, a mîrlăniei, a mitocanilor de la fiecare colț de stradă, a manelelor, a lipsei de educație și cultură, cu atît mai mult, chiar nu s-a isterizat nimeni pînă acum.

Parol!

Comments

comments

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg