Toată lumea cu capul pe umeri și-a dat deja seama că Brexit nu a fost o întîmplare și nici nu este un fenomen izolat.
În țări precum Franța, Olanda, Italia, Austria, Danemarca, Spania și Grecia, aversiunea față de Uniunea Europeană a ajuns, din diferite motive, la cote record, în multe cazuri depășind demult 50%.
Multe din țările Uniunii au în continuare statutul de membre ale UE doar ca urmare a luptei disperate pe care o duce clasa politică europeană, coruptă și nereprezentativă, de a nu organiza referendumuri populare, încălcînd astfel în mod brutal voința și drepturile cetățenilor din țările Europei.
La nivelul Uniunii Europene, uniunea vamală (Spațiul Schengen) este deja doar o amintire, uniunea monetară atîrnă de un fir de păr, economia zonei euro continuă să se afle într-o prelungită perioadă de stagnare și criză, din care nu dă semne că va ieși curînd, mai nou se vorbește de criza băncilor europene, care sînt gata să confiște, cu acordul factorilor de decizie politică de la nivelul Comisiei Europene, depozitele deponenților pentru a se salva de la faliment.
Țările din Grupul de la Vișegrad, Cehia, Polonia și Ungaria, nu știu cum să facă să se spele pe mîini de Uniunea Europeană și să își pregătească ieșirea, pentru a scăpa de belea cu costuri cît mai mici, pînă și Bulgaria dă tot mai des cu flit cerințelor și pretențiilor venite pe ton de poruncă de la Bruxelles.
Turcia, după cum se știe, a întors spatele UE și NATO, fiind gata să spună ”bye bye, wi-fi” trupelor americane staționate pe teritoriul său, globalizării corporatiste, precum și tuturor celorlalte minunate valori ale democrației occidentale.
Doar într-o țară aflată încă în Evul Mediu, nu doar ca nivel de dezvoltare, ci și în ceea ce privește mentalitățile și gradul de înțelegere al lucrurilor, în care înapoierea istorică e motiv de mîndrie națională, se mai găsesc niște iobagi proști și umili care cred că sînt europeni și că ”au drepturi”, visînd cu ochii larg închiși la momentul cînd vor fi primiți în zona Schengen și vor înlocui cu euro moneda națională.
Pentru acești năpăstuiți ai sorții, dovada supremă de civilizație este să molfăie un hamburger la fast-foodul din mall, cohorte de tineri frumoși și liberi și de țărănoi parveniți, baza europenismului în România, putînd fi văzuți cum își petrec timpul liber preumblîndu-se prin magazinele de firmă în sandale și în șlapi, ca să poată vedea toată lumea ce bunăstare le-a adus lor UE între degetele de la picioare.
2 thoughts on “Sclavii în casă ai Uniunii Europene -IV-. Europeni în șlapi”