”Părintele Arsenie Boca spunea: Creșteți copii, nu cîini!”.
Asta au înțeles unii din Arsenie Boca.
Asta au înțeles unii din religie și credință.
Asta au înțeles unii din Dumnezeu.
Asta au înțeles unii din viață.
Că trebuie să omoare cîinii.
În general, că trebuie să omoare tot ce le stă în cale, animale domestice și sălbatice deopotrivă, indiferent de circumstanțe, dacă se poate cît mai multe și într-o manieră cît mai crudă.
Pentru decerebrații ăștia mulți, care s-au tîrît la lumină din grota bigotismului și a înapoierii funciare, umanismul și compasiunea sînt dovezi de prost gust, de ”progresism” și de ”satanism”.
Ei sînt în stare să se agațe de orice, chiar și de o pildă întîmplătoare, ca să își justifice apetența pentru cruzime și sălbăticie.
Asta chiar dacă respectiva pildă, indiferent dacă este reală și aparține celui căruia îi este atribuită sau nu, face referire tocmai la umanism și compasiune.
Creșteți copii, nu dobitoace, rătăciților! Fiți voi înșivă, alături de copiii voștri, oameni buni, ce dau dovadă de compasiune și dragoste pentru aproape, chiar dacă este om sau animal, nu ”cîini de oameni”.
Din păcate, ”cîinii” bigoți de la noi au înțeles exact pe dos.
Respectînd pilda, se poate spune că ei, alături de fețele bisericești care îi încurajează spre astfel de mentalități și comportamente barbare, sînt mai dobitoci decît dobitoacele.
Mai ”cîini” decît cîinii.
P.S.: Am căutat pe internet, pentru ilustrarea acestui text, o poză cu un preot ortodox român lîngă un cîine. Nu am găsit nici una!
