Decît progresist întru neo-fascism, mai bine înapoiat și prost!

Progresismul este o filosofie bazată pe ideea de progres, ce susține că pentru îmbunătățirea condiției umane sînt esențiale avansul în știință și tehnologie, dezvoltarea economică și organizarea socială.

Ideile progresiste își trag rădăcinile încă de la jumătatea secolului XVIII, cînd filosofii iluminiști își afirmau cu tărie credința că Europa poate ieși din negura Evului Mediu scuturîndu-se de credințele barbare, de superstiții și bigotism, pentru a îmbrățișa cunoașterea empirică, pe care să construiască fundația dezvoltării societății moderne.

Ulterior, în timpul revoluției industriale, ideile progresiste au criticat dur discrepanțele majore între capitaliștii extrem de bogați și clasa muncitoare foarte săracă, plecînd de la credința că inechitatea socială este un factor major de frînare a progresului.

Progresiștii au fost asimilați mișcărilor politice de stînga, în opoziție la dreapta conservatoare, care lupta pentru menținerea statu-quo-ului și păstrarea privilegiilor pentru clasele conducătoare.

De-a lungul istoriei, în numele ideilor nobile ale progresismului s-a luptat pentru drepturile celor săraci și segregați social la educație, asistență medicală și un nivel decent de trai, pentru drepturile femeilor, ale minorităților rasiale, sexuale, etnice și, nu în ultimul rînd, pentru dreptul națiunilor la auto-determinare și eliberarea de sub jugul greu al imperiilor.

În ziua de azi, însă, o mare parte din cei ce se prezintă a fi progresiști au ajuns să susțină niște idei, credințe și principii care vin, de cele mai multe ori, în contradicție cu filosofia clasică progresistă, ba chiar frizează, destul de des, neo-fascismul.

Progresiștii de azi nu mai militează pentru organizare socială, din contră, pledează pentru haos și anarhie, orchestrează adevărate vînători de vrăjitoare, împotriva celor care au alte puncte de vedere și le stau în cale, pun la cale revoluții colorate, primăveri și maidane, prin care să răstoarne guverne care reprezintă, de fapt, vocea majorității în țările lor.

De cînd ONG-urile din întreaga lume, începînd cu SUA și terminînd cu România, sînt finanțate de globaliști înverșunați ca George Soros, să fii progresist nu mai presupune să lupți, fie și la nivel ideologic, pentru dispariția discrepanțelor dintre săraci și bogați, pentru dreptul celor săraci de a avea acces la școlarizare și asistență medicală, într-o lume în care sărăcia și foametea sînt mai prezente ca niciodată.

Cei care vorbesc azi în numele progresului și al reformei nu mai luptă pentru identitate și afirmare națională a popoarelor, ci pentru globalizarea corporatistă. Nu mai sînt vizate bunăstarea cetățenilor și dispariția inechităților sociale, ci privatiarea serviciilor publice, înclusiv cele de sănătate și învățămînt, în interesul direct al corporațiilor.

S-a ajuns ca în ultimii 20 de ani progresul și reforma socială să se identifice exclusiv cu discriminările pozitive la adresa anumitor minorități, cu precădere cea LGBT, care este susținută și spijinită în toate modalitățile posibile, chiar dacă acest lucru conduce de nenumărate ori la situații aberante și anacronice.

Progresiștii de azi au declanșat un atac furibund la tot ceea ce poate să însemne tradiții naționale și familia tradițională, susținînd relativismul cultural cu o înverșunare oarbă, ce îi face să accepte, în numele așa-zisului progres, inclusiv lipsa valorilor morale, haosul social, desfrîul și decadența în comportamentele publice.

Dezvoltarea economică și organizarea socială au fost înlocuite în discursul progresiștilor contemporani de austeritate și haos, cei ce își arogă acum viziunea progresistă devenind, din avocați ai claselor populare, cei mai convinși reprezentanți ideologici ai capitalului și ai deținătorilor acestuia.

Dacă ”progresiștii” de azi au ajuns să fie în aceeași tabără cu FMI, Banca Mondială și Marea Finanță, în numele globalizării corporatiste, nu este de mirare că oamenii din toată lumea, inclusiv cei cu vederi de stînga, sătui de austeritate și batjocură, au ajuns să îi voteze pe cei mai extremiști dintre conservatori.

Dacă ideea de progres este asimilată, în ziua de azi, unor imperii ca Uniunea Europeană sau Guvernul Mondial visat de George Soros și acoliții săi, dacă progresul înseamnă raderea de pe fața pămîntului a state și națiuni întregi, în numele ”democratizării” lor, dacă reforma înseamnă profitul corporațiilor în fața vieții oamenilor, dacă globalizarea aduce relativism cultural, decadență și desfrîu, dacă omul nou gîndit de progresiștii de azi trebuie să renunțe la cultura, tradițiile și obiceiurile naționale și la familia tradițională, atunci mai bine rămînem ”înapoiați și proști”!

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2017/08/click-pe-reclame.jpg

Comments

comments

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg