riul ramul

Bătălia pentru România -III-. Lupta pentru rîu și ram

riul ramul

Preambul:
”Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”
– Scrisoarea III, de Mihai Eminescu.

Azi, rîul și ramul (Hidroelectrica și Romsilva) își așteaptă cuminți rîndul, să fie date străinilor pe mărunțiș. Cît despre iubirea de moșie…

Comisia Europeană vrea și declară deschis asta în Green Deal: decuplarea creșterii economice de consumul de resurse naturale și axarea pe trei piloni: energia verde(criza energetică prin care trece azi), digitalizarea(viitorul credit social bazat pe amprenta de carbon individuală) și economia circulară (reciclarea deșeurilor).

Ce o să mîncăm, cu ce o să ne îmbrăcăm, cu ce o să ne încălzim, cum o să ne îndeplinim cele mai primare nevoi, în lipsa producției industriale și a agriculturii, nu îi interesează pe birocrații criminali de la Bruxelles.

Iar PNRR este tocmai instrumentul prin care Comisia Europeană vrea să impună aceste planuri demente și în România, unde iobagii proști și umili plătesc cu mărunțiș la OMV, ca formă puerilă de revoltă, în timp le sînt furate de sub nas Hidroelectrica și Romsilva.

UE ne dă iar de nu putem duce, prin PNRR, ne dă sistem extins de camere de supraveghere, ne dă muzee ale ”atrocităților” comunismului, piste de bicicliști și alte asemenea, pentru a ne lua în schimb ultimele active naționale valoroase, cu tot cu resursele naturale.

Pentru aducere aminte, România a fost ”admisă” în UE doar după ce și-a dat pe nimic băncile, Petromul, Sidexul și virtual toată economia țării.

Banca Română de Dezvoltare (fosta Bancă de Investiții), Banca Comercială Română și Banca Agricolă, adică ceea ce reprezenta la acea vreme, sfîrșitul anilor 90, coloana vertebrală a sistemului financiar din România, au fost cedate pe sume mult sub – evaluate francezilor de la Societe Generale și austriecilor de la Erste și Raiffeisen, ca o condiție obligatorie pentru primirea noastră în Uniunea Europeană.

(Lăsăm la o parte Bancorexul, fosta Bancă Română pentru Comerț Exterior, pe care au scufundat-o rechinii locali, pentru jaf și prăduială).

Privatizarea celor trei bănci a fost o japcă politică, orchestrată de Convenția Democratică, PNT-cd și PD, în interesul stăpînilor lor din afara țării. Cei care au încercat să se opună din interior sau să ridice obiecții au fost repede înlăturați, li s-a pus pumnul în gură.

În schimb, au fost scoși în față trepădușii care i-au primit pe străini cu pîine și limbi în cur. Atmosfera era sufocantă, toți mergeau în vîrful degetelor să nu îi deranjeze pe stăpîni.

Oribilă este ipocrizia de azi, minciuna permanentă și nesimțită a celor care zic doct: România a negociat prost cu UE, politicienii noștri sînt proști, slabi, nepricepuți etc.

În realitate nu a fost nici o negociere, UE ne-a bătut cu pumnul în masă și ne-a strigat verde în față, de la obraz:
Vreți cu noi?! Ne dați nouă totul!

Cam ca la Yalta, nu altfel.

Uniunea Europeană nu îi scapă pe români de corupția care sufocă economia.

Uniunea Europeană ESTE corupția care sufocă economia românească.

Iar românii au vrut cu UE, să nu se dea fecioare acum. Au vrut, le-a plăcut să îi terfelească occidentalii, să le taie pădurile, să le ia pe nimic pămînturile, resursele naturale, în general vorbind, țara.

Că ei doar nu sînt comuniști.

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2017/08/click-pe-reclame.jpg

Leave a Comment

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2022/06/footer-1024x139-2022.jpg