România, ca o clădire de birouri

Am avut recent ghinionul să deschid televizorul, cu sunetul oprit, pe un canal de știri care transmitea o întrunire electorală a USR PLUS MINUS.

Vai de mine, și dacă i-aș fi văzut pentru prima dată în viață și nu aș fi știut ce le poate pielea, era de ajuns o privire ca să mă convingă să nu votez nici în zece vieți, de acum înainte, cu specimenele alea.

Golgota din baie

Oricît ai freca, pînă te dor mîinile și ți se irită ochii, în nor de miresme chimice de flori de primăvară, brad și briză marină, parcă tot rămîne undeva un pic de negreală sau o urmă de clăbuc.

Și, cînd în sfîrșit îți îndrepți spatele înțepenit ca o paranteză și răsufli ușurat că ai terminat, cazi penibil la examinarea CTC

Macarale și rachete, rîd în soare argintii

În orice oraș normal la cap, dintr-o țară cu pretenții de civlizație, haosul, debandada, poluarea, inclusiv fonică, și tot disconfortul creat cetățenilor de trei ani de șantier considerabil, chiar între blocuri, nu ar fi existat, sau ar fi fost drastic sancționate.

La noi, în schimb, în colonia bananieră în care capitalul dictează, se merge pe burtă, ca să nu ”supărăm investitorul străin”.

Asta apropo și de relația PSD – Israel și cum poate evolua, în timp, ”colaborarea” asta.

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2022/06/footer-1024x139-2022.jpg