România înregistrează, în prezent, potrivit datelor oficiale, cea mai mare rată a excluziunii sociale din Europa și cea mai mare discrepanță dintre o subțire clasă foarte bogată, îmbogățită prin corupție și jefuirea patrimoniului național, și restul populației, din care o bună parte se zbate într-o sărăcie, o înapoiere, un obscurantism și o lipsă de perspective demne de Evul Mediu.
Cu toate acestea, nu este deloc de mirare că organismele financiare internaționale și marile puteri colonialiste prezintă țara noastră ca pe un model de succes economic și social.
În mod similar, după ce Augusto Pinochet, în Chile și Carlos Menem, în Argentina, au declanșat, pe fondul politicilor neo-liberale demente impuse, adevărate genociduri sociale, SUA și FMI i-au lăudat pe cei doi, vorbind despre miracolul modelului economic chilian și argentinian!
Creștea economia ca în povești, de la vînzările frauduloase de active, pompos numite privatizări, și de la marile afaceri de corupție, se potcovea PIB-ul cu o sută de ocale și tot sărea pînă la cer și țipa că ce ușor îi este!
Cam așa cum a zburdat creșterea economică la noi, în anii de după 1990.
Iar creșterile economice miraculoase, pe care le-a avut România în timpul lui Năstase și Tăriceanu, s-au bazat tocmai pe vînzarea (la preț de nimic, dar asta e altă poveste) ”mormanului de fier vechi”, care a fost industria de dinainte de 1989, bașca băncile de Stat și alte asemenea nimicuri.
Cînd ”privatizările” s-au terminat și au lăsat ”creșterea economică” fără combustibil, a venit rîndul resurselor naturale și a materiei prime brute să alimenteze, alături de importuri, avansul PIB din ultimii ani.
Modelul sud-american este replicat de SUA în România ”pas cu pas”.
Dacă am avut un Menem în Băsescu și un De La Rua în Ponta, iată că avem acum un Alberto Fujimori în non-persoana lu Klaus Iohannis.
Poate nu este prea tîrziu ca românilor să le vină mintea cea de pe urmă și să se trezească, pentru a nu fi nevoiți să îndure iminentul Pinochet!