Declanşarea unui genocid fără precedent împotriva cîinilor vagabonzi, a unei serii îngrozitoare de cruzimi abominabile, împotriva oricărui bun-simţ, care să sfideze orice urmă de raţiune, de umanitate, chiar, asta ne promit pedeliştii.
Anca Boagiu nu face decît să cîrîie strident aproape în fiecare zi, să se stropşească gălăgios, isterică şi gureşă ca o gaiţă prost-crescută, la adversarii politici şi nu numai.
Interlopul care ocupă deja de şapte ani de zile, în mod abuziv, scaunul de preşedinte al României, pe numele lui de vaporean Traian Băsescu, a scăpat ieri porumbelul pe gură zicînd că această funcţie este cea mai mare umilinţă din viaţa lui.
Profitînd de funcţia de ministru de Externe pe care încă o deţinea, MRU şi-a dublat sieşi salariul în postul în care urma să fie numit ulterior. Mare om, mare caracter.
Se vede treaba că Victor Ponta nu a înţeles că rezultatul unirii forţelor anti-băsiste din România, construcţia numită Uniunea Social-Liberală, ca ultimă formă disperată de a lupta cu cancerul portocaliu, este mai presus de persoana sa atît de importantă pentru el, soţia şi socrul său. Liderul PSD nu pricepe că orgoliile sale mărunte şi aspiraţiile lui ieftine nu interesează pe nimeni.
Permiteţi-mi, rogu-vă respectuos, să raportez! Sluga voastră credincioasă doreşte cu infinită părere de rău să vă informeze şi să îşi ceară în acelaşi timp umile scuze pentru faptul că trădătorul general Iarnă refuză să coopereze!
Am putut vedea aceleaşi dezinformări, aceleaşi diversiuni securistice ca în Decembrie 1989 sau ca la mineriadele din iunie 1990 sau septembrie 1991.
Am putut vedea, fără putinţă de tăgadă, că frîiele acestei ţări se află în mîna aceloraşi securişti nenorociţi pe care nimic nu îi opreşte în lupta lor nebună pentru putere şi care nu se vor da duşi aşa de uşor cum poate ar crede unii.
De ce au nevoie cîteva zeci de oameni care vor să îşi strige păsurile sau, nici măcar, vor să arate doar că sînt liberi, de autorizaţie din partea autorităţilor? Mai poate fi libertatea cu autorizaţie numită libertate? Chiar atît de uşor îşi arogă unii drept de decizie asupra Libertăţii noastre? Parcă şi Ceauşescu a interzis, la un moment dat, dreptul de a circula pe stradă în grupuri. Dar despre el măcar s-a spus că a fost un tiran, un dictator odios.
Daniel Funeriu poate fi foarte uşor comparat cu un luptător fără cauză, cu un Don Quijote neînfricat ce duce aprige bătălii cu morile de vînt ale limbii române.
Dragă Domnule Preşedinte, Excelenţă,
Serenissimă Maiestate,
Lumină a Luminilor, Conducător al Conducătorilor, Inspiraţiunea noastră, a tuturor.
Vă scriu aceste rînduri pentru a vă transmite că sînt de-a dreptul deconcertat, sînt adînc rănit pînă în fundul fundului sufletului meu.
