Statele Unite ale Americii se prezintă, cu o doză foarte mare de succes în cazul celor naivi, creduli sau neinformați, ca fiind jandarmul universal al democrației, apărătorul suprem al drepturilor omului și promotorul de neclintit al libertăților individuale.
Cu toate acestea, SUA au în istoria contemporană o îndelungată și sîngeroasă tradiție de a-și impune și apăra interesele în diferite părți ale lumii prin înscăunarea și sprijinirea unor regimuri dictatoriale, de multe ori fasciste, conduse de feluriți tirani și despoți de cea mai joasă condiție umană, traficanți de droguri și alți infractori de drept comun.
Astfel, alternet.org numără nu mai puțin de 35 de țări în care C.I.A. și Departamentul de Stat al SUA au asigurat ”imunitate totală” (vă sună cunoscut?) unor teroriști de stat, traficanți de droguri, dictatori fasciști și alți asemenea despoți angajați în crime dintre cele mai rele cu care Omenirea a avut nefericirea să se confrunte, indivizi care au ucis, torturat și declanșat genocide fără să clipească.
Totul în numele luptei neobosite a SUA pentru a deține supremația globală după 1945, ”dîra de sînge a acestui adevărat carnagiu conducînd pînă pe treptele Capitoliului și ale Casei Albe”.
America de Sud este, fără îndoială, continentul cu cele mai multe țări în care regimurile-marionetă ale Washingtonului au făcut ravagii, dar nici în Asia și Africa SUA nu s-au lăsat mai prejos. Mai mult decît atît, nici Europa nu a scăpat, după căderea Cortinei de Fier, de asemenea mascarde cinice.
Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama și Uruguay sînt țări din America Latină ce au intrat, unele dintre ele chiar de mai multe ori, din 1945 și pînă în prezent, pe mîna necruțătoare a unor hunte militare de extremă dreapta, a unor tirani fasciști sau pur și simplu a unor traficanți de droguri care desfășurau în timpul liber și activitatea de spion C.I.A.
Amiralul Guzzetti în Argentina, Castelo Branco în Brazilia, Generalul Pinochet în Chile, Anastasio Somosa în Nicaragua sau Manuel Noriega în Panama sînt nume sumbre în istoria recentă a Americii Latine, nume direct legate de interesele SUA în zonă și care au primit protecție și imunitate din partea guvernelor de la Washington, deși sînt responsabile de moartea și torturarea a sute de mii de oameni.
În Asia, de asemenea, Afganistan, Indonezia, Coreea de Sud, Laos, Myanmar, Pakistan, precum și majoritatea țărilor arabe din Orientul Mijlociu, iar în Africa Libia, Zair și Ghana au fost de-a lungul timpului controlate, iar unele sînt încă asuprite de regimuri-marionetă ce nu au alt scop decît impunerea intereselor americane.
După 1990, o dată cu extinderea ”democrației” în Estul Europei, sforile lungi ale păpușarilor de la Washington au început să își facă simțită prezența și mai aproape de țara noastră. De amintit doar despre Hashim Thaci, criminalul de război care a condus Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) și care a fost numit, sub protectoratul SUA și NATO, prim-ministru al auto-proclamatei republici separatiste.
Iar regimul de la Kiev, în numele căruia sînt unii proști de prin România în stare să își rupă cămașa de pe ei, nu este decît o înjghebare militar-politică similară, un mijloc prin care interesele SUA în zonă pot fi repede și brutal impuse și care, în pură tradiție fascistă a marionetelor susținute de americani, nu are nici o problemă să declanșeze un genocid asupra propriilor cetățeni doar pentru că sînt de altă naționalitate decît cea ucraineană.
Un regim istaurat în urma unor acțiuni clasice ale serviciilor secrete americane, care declanșează prin diversiuni și acțiuni teroriste haos într-o țară, pentru a o putea ulterior controla și jefui de resurse.
Cît privește regimul politic de la București, începînd cu Revoluția Portocalie din 2004 și pînă în prezent, poate spune cineva că politicienii români nu sînt decît niște marionete patetice ale Washingtonului?
Despre haosul, jaful, distrugerile și răul pe care le-au provocat asupra propriei țări și a concetățenilor lor, ce să mai vorbim.
=va urma=
4 thoughts on “Ocupația salvează nația -II-”