În ultimele două zile ale campaniei electorale pentru alegerea Zapciului care va ocupa jilțul de la Cotroceni pentru următorii cinci ani de zile am putut fi cu toții martorii unei incredibile demonstrații de tupeu și mîrlănie.
Că Elena Udrea și Traian Băsescu sînt două specimene odioase, nesătule, bolnave după putere, avere și aflate într-o continuă luptă pentru parvenire, știam deja cu toții.
Că tupeul, contondența și nesimțirea de care pot da dovadă aceste două jalnice exemplificări ale naturii umane nu cunosc nici un fel de limite, era, de asemenea, cunoscut.
Dar parcă totuși s-a ajuns la un alt nivel, Băsescu și Udrea, dimpreună cu mîncătorii de căcat profesioniști din mass media, continuă să uimească prin culmile neverosimil de înalte pe care pot duce răbdarea opiniei publice din România.
Să vii tu Udrea să declari că ești luptător anti-sistem și ești prigonită de serviciile secrete, că ești candidatul singur împotriva tuturor, după ce ani de zile ai avut pe mînă și serviciile secrete, prin intermediul lui Traian Băsescu, dar și o imensă putere financiară, în perioadă deținerii celor două portofolii la Turism și Dezvoltare Regională, este o jignire neasemuită adusă inteligenței opiniei publice.
Să declari tu, ca exponent al corupției în România, ca reprezentant de seamă al țopiei, nepriceperii și neam-prostiei ce sufocă această țară de la nivelul unei clase politice falimentare, că lupți cu sistemul politic, este echivalent cu a vorbi despre funie în casa spînzuratului.
Iar așa-zisul filaj al serviciilor secrete este doar o diversiune de doi lei pusă la cale tocmai de Udrea și Băsescu, în disperarea de a mai isca ceva vulvă, scuzați, vîlvă, în jurul candidatului PMP și a crea astfel impresia unui concurent important în cursa pentru jilțul de la Cotroceni.
Se vede treaba că cele două ipochimene vor să creeze cu orice preț deranj și scandal, fără teama că vor fi luate la fugă pe stradă de mulțime, pentru a fi unse cu catran, tăvălite prin pene și atîrnate de catargul de la Cotroceni, ca să stea acolo mult și bine și să își vadă visul cu ochii pentru următorii cinci ani de zile.
Curajul lor se bazează, din păcate, pe evidența că mămăliga, de cînd a fost globalizată și se cheamă polenta, chiar nu mai explodează sub nici o formă.
1 thought on “Hai sictir!”