A grăit azi ministrul Mediului, Tanța Barna: ”Contactul om-urs devine atît de frecvent încît trebuie să găsim soluţii”, a afirmat el, menţionînd că rolul Ministerului Mediului este să găsească soluţii într-un program de gestionare a acestor populaţii de animale sălbatice.
Al dracului contactul ăsta, cum a devenit așa, ca printr-o minune, frecvent.
E o magie, contactul se plimba de unul singur prin pădure și ce și-a zis? Ia, hai să devin eu frecvent!
Cît despre soluții, trebuie făcut un studiu, o cercetare, trebuie angajați specialiști internaționali, ca să găsim soluțiile.
E greu de tot să îți dai seama ce să faci ca să nu mai intre urșii pe pîrtii.
Cine s-ar putea gîndi ca totuși oamenii să nu mai taie pădurile și să nu mai facă pîrtii prin pădure, în arealul urșilor? Tanța de la UDMR?
Nu, că UDMR-ul de 30 de ani ne taie pădurile și ne-ar împușca toți urșii, dacă ar fi după ei.
Cât despre soluții, Tanța a zis că relocarea e mult prea simplă și ineficientă, dat fiind numărul tot mai mare de urși pe piste.
La ce soluție ar putea domnul Tanța oare să se gîndească?
Normal, la una definitivă. Finală chiar, am putea spune. Ce ne trebuie nouă urși?
Avem schiori și udemeriști. Să populeze ei pădurile.
Ah, dar stai, care păduri?
