Pe Linkedin, rețeaua socială orientată către contactele profesionale, se distribuie masiv de către profilurile din România anunțuri pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni să se angajeze.
Bineînțeles, cei care distribuie sînt cu precădere rezistenții care lucrează, la diferite nivele, în zona corporate.
Un anunț, de exemplu, e al unui ucrainean care spune că la el acasă a lucrat director de marketing. În România, cere să fie angajat tot director de marketing, ca așa e în mod normal cu refugiații, primesc numai posturi de directori.
Duminică, în complexul comercial Pipera, se plimbau ucrainenii (refugiații de…) ca în vacanță.
La Pepco, scandal, nu se înțelegeau vînzătoarele cu ei.
La magazinul de alături, Takko, afiș mare în limba ucraineană pe ușă, din care se poate desluși ceva cu pace, solidaritate, reducere de 50% (doar) pentru ucraineni.
Centrul Capitalei, de asemenea, geme de refugiați din Ucraina, ieșiți la promenadă prin mall-uri, baruri și cafenele.
Dacă vor veni în număr cît mai mare și vor fi lăsați în continuare să se preumble pe unde vor, sînt foarte previzibile niște probleme sociale, conflictele cu românii sînt la un pas.
În general vorbind, de ce se preumblă ei liberi prin România? Dacă sînt refugiați, trebuia să li se facă tabere de refugiați și să li se asigure acolo tot ce aveau nevoie.
Și aici nu e vorba de xenofobie sau alte asemenea, dar îmi este foarte greu, pînă la imposibil, să mă simt solidar cu cei veniți din Ucraina.
Pentru că eu, român, mă simt tolerat în propria țară de guvernul României: pentru părinții mei nu se găsesc bani de pensii, pentru copiii mei nu sînt bani de alocații.
Guvernul nu face nimic să ne protejeze de explozia prețurilor din energie, de scumpirea mărfurilor alimentare, în general de inflația galopantă și de prăbușirea accelerată a nivelului de trai.
Viața românilor a devenit foarte problematică în țara lor, li se cere să strîngă cureaua, să renunțe la căldură în case, la mersul cu propriul automobil și așa mai departe.
În schimb, refugiații din Ucraina arată mai mult ca niște oameni aflați în vacanță, decît ca niște refugiați.
Vacanță pe banii noștri…
Mai mult decît atît: Mi-e greu să mă simt solidar cu niște străini, în condițiile lipsei oricărei forme de solidaritate în societatea românească, divizată, plină de șabloane extremiste și lipsită de empatie față de românii săraci, în număr foarte mare, care realmente se chinuie să o ducă de pe o zi pe alta.
Mi-e greu să fiu solidar cu refugiații din alte țări cînd România bate toate recordurile negative în Europa la mortalitate infantilă, sărăcie în rîndul copiilor, abandon școlar și toate tarele sociale posibile, fără să deranjeze aceste orori pe nimeni din guvernul României care moare de grija străinilor.
În schița lui Caragiale, “Justiție”, Iancu Zugravul se explică:
“Am fost zugrav de case român, domn’ judecător… Dac-am văzut că mă omoară concurenţa străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moşi.”.
Atributul ”român” vrea să zică necăjit, că așa erau românii și pe vremea aia și așa au fost mereu, exceptînd regimul lui Ceaușescu: necăjiți în țara lor, sărăciți de străini.
Dar nici nu au învățat nimic din asta…
Așa se întâmplă cu un popor care își încredintează viața și viitorul in mâinile Străinilor si a cozilor lor de topor !
Va trebui să așteptăm caderea Ocultei Judeo Masone pentru ca viata să revina la normal si România să fie din nou respectată în lume !