Împușcarea ursului Arthur este o chestiune mult mai gravă decît o simplă partidă de vînătoare ilegală.
Întreaga tărășenie reprezintă de fapt scoaterea la lumină a unei întregi rețele mafiote privind braconarea animalelor din pădurile României, despre care mulți au știut și pe care abia acum s-au decis unii să o dezvăluie.
Rețeaua mafiotă cuprinde localnici, autorități locale și centrale și ajunge pînă la vîrf, ministrul Mediului, cel care ar trebui să protejeze animalele, făcînd parte fără doar și poate din această rețea mafiotă.
Declarațiile lui, încă de la înscăunare și pînă în prezent, sînt cea mai bună dovadă în acest sens.
Tanța de la Mediu, susținut de UDMR și Kelemen Hunor, a vorbit constant despre necesitatea reducerii numărului de urși din România.
Iar cazul Arthur arată, dacă mai era nevoie, că nu grija față de viața și avutul oamenilor de rînd îl mînă pe Tanța în luptă.
Tanța nici măcar nu poate să invoce că nu a știut, în condițiile în care fondul de vînâtoare unde a fost împușcat ursul Arthur aparține nimănui altcuiva decît lui Markos Barna, unchiul ministrului Mediului.
Totul a fost premeditat cu sînge rece, iar ministrul e un penal care a încălcat legea cu bună-știință.
Chiar așa – nu ați sesizat că, în ultima vreme, cam de cînd e Tanța ministru, s-au înmulțit semnificativ raportările despre ursuleți orfani, salvați din pădure sau chiar de pe marginea șoselelor?
Doar naivii pot crede că e o întîmplare. Tanța de-aia a fost pus ministru, ca să apere interesele mafiei braconierilor.
