Aseară mă plimbam liniștit, prin ”sufrageria” confort sporit, cu pomi betonați, a lui Negoiță de la Sectorul 3, cînd, după un brăduleț, cu cine dau nas în nas?
Nu, nu era un extraterestru mic, verde și cu ochii bulbucați, ci doar o fetiță de vreo șase ani care se căca (pardon my french!) pe gazonul proaspăt tuns, nivelat la milimetru, al primarului faianțar.
Mămica grijulie o supraveghea mai de la distanța, poate pentru a putea să o ia la fugă, dacă o lua cineva la întrebări.
Recunosc că și eu am fost tentat să o întreb dacă are măturică, făraș și punguță, ca să strîngă excrementele progeniturii. Dar am zis ”pas”, că eram deja plictisit de faptul că nu mai poți să ieși la aer, în buricul tîrgului, fără să dai nas în nas cu toți meltenii.
Oricum, așa o țară civilizată, cu un așa popor emancipat, e normal să nu suporte cîini fără stăpîn pe străzi.
Un maidanez le-ar fi dat lecții de bună-purtare, ăia măcar îngroapă cu picioarele din spate, după ce și-au făcut treaba.
Eu m-am luat de un meltean din acela nu pentru că își dusese plodul (nepot, după vârsta melteanului) să se qace (pardon de portugheză), ci pentru că după aceea, l-a șters și la qur (pardon de siciliană) și a aruncat și hârtia igienică sau șervețelul tot acolo în iarbă. A protestat, dar a luat hârtia și a dus-o la coșul de gunoi. Qaca l-a lăsat acolo ca să marcheze teritoriul și să stie maidanezii cu 4 picioare (cu două sunt polițiști comunitari) că a trecut el prin zonă.