În ultima vreme, o dată cu noua linie adoptată de Comisia Europeană, după plecarea Angelei Merkel și retragerea robinetiană, pare că are loc o schimbare de paradigmă, legată de situația României.
Încet-încet, statutul de colonie al țării noastre trece de la unul comparabil cu America de Sud la ceva similar fostelor colonii franceze din Africa: Coasta de Fildeș, Senegal, Congo, Niger etc.
Nici măcar nu se mai încearcă să se păstreze iluzia unor investiții străine de capital, oricare ar putea fi acesta, ci s-a trecut la spolierea directă și agresivă de resurse naturale.
Mult mai grav, nici iluzia respectării drepturilor omului nu se mai încearcă a fi păstrată, Imperiul trecînd direct la japca pe față, la lumina zilei, a colonialilor asupriți, prin atentatul nemijlocit la averile lor personale, în numele așa-zisului Green Deal.
Iar noua bulă, așa-zisele criterii ESG (Guvernanța de mediu, socială și corporativă) și așa-zisa economie verde, este mai jegoasă decît toate de pînă acum: fluxuri uriașe de capital sînt transferate din zona publică spre cea privată.
Ca să salvăm planeta, desigur… Iar România, de la integrarea în zona euro, trece direct la integrarea în absolut, o dată nu noile pretenții de mare putere ale Parisului.
Singura cheie a debarcării bufonului de casă al Zapciului Culaie de la Palatul Victoria, numitul Vasile Pușcăriașu, ține tocmai de aceste pretenții ale Franței, concomitent cu confuzia de la Berlin, născută de plecarea aceleiași Angela Merkel, dar și de o politică externă a SUA mai puțin atentă, în acest moment, la regiunea din care face parte România.
În mod ironic sau nu, PSD este în momentul ăsta singura piedică în calea suspendării și demiterii Zapciului Culaie. Probabil că mult depinde și de cine va face guvernul la Berlin.
Drăguț e însă că mulți din cei “de dreapta”, care i-au făcut propagandă turbată lui Culaie ani în șir și l-au pupat cu patos în cur, cer acum suspendarea lui.
Se reorientează repede băieții și fetele, șobolanii simt imediat unde e sursa de hrană.
În ceea ce îl privește, Julien Pipilică e un individ pe care nu l-a votat nimeni niciodată în România, dar a fost un an de zile șef al Guvernului.
Și dacă Macron nu e răsturnat de stradă în Franța, pentru că prin vot nu va fi răsturnat, Julien va candida cu șanse reale de a cîștiga Președinția României.
Pentru România, situația e cumva similară cu cea de la 1848.
Dacă mișcările masive de stradă din Europa clatină imperiul UE, avem o șansă și noi să scăpăm din strînsoare.
Daca nu, nu. În români nu se poate pune nici o bază, sînt mult prea înapoiați și primitivi ca să acționeze de capul lor.
Prin urmare, în 2024, sau poate chiar mai devreme, românii vor putea să aleagă la urne, cît se poate de democratic, dacă vor cumpăra submarine de la francezi sau de la americani.
