Ce se întîmplă acum în Ucraina nu este o întîmplare, nu sînt niște evenimente conjuncturale, pentru că ar fi luat-o unul sau altul razna.
Din contră, războiul la care asistăm este apogeul unei politici duse de mai bine de 30 de ani de SUA și NATO, mai exact începînd cu căderea Zidului Berlinului.
În ciuda angajamentelor luate pe cale diplomatică și a promisiunilor publice, care spuneau că NATO nu se va extinde spre Est, SUA și aliații lor occidentali au dus din 1990 și pînă în prezent o continuă politică de încercuire a Federației Ruse cu baze militare.
S-au organizat sau s-a încercat organizarea de revoluții colorate în majoritatea statelor ex-sovietice din jurul Rusiei, tocmai pentru a instala acolo regimuri obediente Washingtonului care, la o adică, ar susține inclusiv o agresiune militară împotriva Moscovei.
Totul a culminat cu instalarea regimului nazist de la Kiev, care nici măcar nu reprezintă o premieră, după ce s-a întîmplat în țările baltice, doar o împingere peste un nou prag, ce frizează paroxismul, a violenței și intoleranței de care dau dovadă lacheii SUA.
În războiul care se duce acum în Ucraina nu Moscova este agresorul, din contră: Rusia duce un război de apărare.
Ucraina susținută de NATO este cea care pregătea un atac militar puternic împotriva propriilor regiuni din est, locuite de populații rusofone.
Foarte probabil că Rusia ar fi intervenit să apere aceste populații și totul ar fi degenerat într-un conflict armat inclusiv pe teritoriul Federației Ruse, adevărata țintă a naziștilor NATO.
Moscova a atacat Ucraina în ultimă instanță, ca război de apărare, fiind totuși o super-putere militară ce nu își poate permite riscul unui război pe propriul teritoriu.
Nu Putin este nebunul, nu Rusia face crime. Crime face NATO, crime la care România achiesează în pas de marș, sub bagheta unei clase politice trădătoare de țară și a cohorte de proști utili care susțin aceste nemernicii.
După 30 de ani de democrație și capitalism, ghilimelele se subînțeleg, după ce a fost distrusă economic, social și politic, colonia România își îndeplinește acum ultima menire ce i-a fost hărăzită de stăpîni: susținerea cu toate mijloacele a unui război împotriva Rusiei.
După, cînd nu va mai fi nevoie de colonie, va urma și fărîmițarea ei.