În România, foarte multă lume visează cu ochii deschiși la Evul Mediu.
Cei care fac asta se plasează automat între cei maxim 5% care formau clasa superioară, nobilimea, nimeni nu ia în calcul că șansele covîrșitoare ar fi fost să se numere printre iobagii fără drepturi și care se zbăteau permanent între viață și moarte.
Chiar dacă 90% dintre români se trag din iobagi, asta nu îi împiedică să se creadă boieri. Deși nici starea materială, și cu atît mai puțin cultura și educația nu îi îndreptățesc să aibă astfel de pretenții.
În România, în momentul de față, este nevoie urgentă de reanimarea producției industriale, pe baze de inovație, cercetare și capital uman înalt pregătit – este singura măsură economică, alături de regîndirea abordării sociale, care poate scoate țara din gaura colonială fără fund în care se află.
În caz contrar, falimentul economic și social este doar o chestiune de timp. Iar “capcana portugheză”, a capitalului uman de foarte proastă condiție, se va închide pentru foarte mult timp de acum încolo.
Sîntem foarte aproape să ne întoarcem în Evul Mediu în care ne lăsase monarhia pe care o cer tot mai mulți acum.
Și regimul socialist de dinainte de 1990 a fost din păcate singurul care a încercat să scoată România din Evul Mediu.
În schimb, în cei 30 de ani care au trecut, românii nu au făcut decît să își dorească cu ardoare să se întoarcă la loc, pentru că nu le-a plăcut să plece de la premise de egalitate în societate, fiecare se visează cu sînge albastru pe persoană fizică, mai grozav decît vecinul de lîngă el.
Ce dacă monarhia a trimis soldații români pe front cu furci și topoare, în opinci și în cămeșe.
Ce dacă monarhia a girat împușcarea țăranilor și a muncitorilor de către liberali, iar în 1944, la ieșirea din război, trona peste o țară înapoiată, aflată în Evul Mediu, și nu avea nici o problemă cu asta.
Monarhia care a patronat o clasă politică interbelică avară și coruptă, îngemănată cu o protipendadă putredă și decadentă a boierilor și marilor moșieri.
În minunata perioadă interbelică, pe care o tot laudă unii acum, în afară de acea protipendadă decadentă și coruptă, întocmai celei de azi, 80%-90% din țară trăia într-o sărăcie neagră.
Dar azi o parte însemnată dintre români mai că ar susține monarhia, pentru că așa s-ar simți și ei un pic mai nobili, prin ricoșeu.
Cît despre comuniști, au fost niște oameni răi de tot! Ei au schimbat mersul firesc al iobagilor din România, i-au scos din Evul Mediu, i-au dus la școală, i-au spălat, i-au îmbrăcat, le-au băgat electricitate și le-au făcut drumuri, au încercat să le ofere condiții civilizate de trai, educație și sănătate gratuite pentru toți, un nivel de trai demn de secolul XX, nu XVII, așa cum era România în 1947.
Meltenii din Românica au vrut însă “democrație”, pentru că ei au înțeles democrația ca fiind anarhie și nesimțire funciară: fiecare face ce vrea și ce îl taie capul, în cel mai pur dispreț pentru cei de lîngă el și pentru societate, în general.
De-aia nici nu le-a plăcut babuinilor mioritici regimul de dinainte de 1990: “Comunismul” a încercat să formeze o societate, să îi educe și spele pe melteni, pe cînd ei vor doar anarhie, meltenism și neam-prostie.
Și-au distrus țara pentru că, în tîmpenia lor funciară, au crezut că traiul in Occident este la fel ca în reclamele la Kent și Coca-Cola.
Au marșat voioși la răstignirea României pentru că e mult mai ușor să fii un iobag prost, umil și înapoiat, decît un cetățean cu responsabilități și drepturi pe măsură.
