Îmi aduc aminte, și înainte de 1990 se vota.
Totul era democratic, normal, la fel de democratic ca și acum (sic!).
Puteai să mergi și să alegi care dintre reprezentanții PCR urma să îți conducă destinul spre clădirea comunismului luminos.
La una din alegeri, tata nu a avut cu cine să mă lase acasă, asta e, amîndoi părinții munceau și eu am crescut cu cheia de gît.
Și mă ia tata la alegeri, intrăm în cabină și mă întreabă:
”- Ia zi, mestere, cu cine votăm? Cu Victor x-ulescu sau Alexandru x- ulescu?”.
– Cu Alexandru, că îl cheamă ca pe mine, am răspuns eu, cu mintea mea de copil.
Vezi? Pînă la urmă tot copiii știu cel mai bine.
P.S.: Nu, pe bune, chiar interesează pe cineva ce se întîmplă la congresul PNL?
P.P.S.: Ma fascinau săgețile care indicau către ce secție trebuie să votezi. Mereu am vrut să rup una, să fac din ea număr de înmatriculare, să îmi pun la bicicletă, să am ca la mașini.
M-a avertizat tata să nu carecumva să fac asta, că pot fi acuzat de boicotarea procesului electoral și cine știe ce se mai întîmplă.
Și democrația comunistă era la fel de importantă ca asta, capitalistă.
