Realitatea de după oglindă -IV-. Iluzia capitalismului neo-liberal

Preambul:
”Orice formă de supra-reglementare din partea Statului român înseamnă otravă pentru investitorii străini” – Harald Kraft, reprezentant ROPEPCA – Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră.

Descoperirea unor zăcăminte însemnate de gaze naturale, sub platoul continental românesc al Mării Negre, face ca marile puteri economice mondiale să fi declanșat deja războiul economic pentru obținerea acestor resurse.

SUA, Rusia, Uniunea Europeană, Germania, Austria, pînă și Ungaria, se luptă pentru a obține o felie cît mai însemnată din tortul profitului uriaș pe care îl presupune exploatarea, adică extragerea, transportul, depozitarea și prelucrarea gazelor naturale din Marea Neagră.

Iar această luptă fără scrupule pe bogățiile României, dusă de marile puteri, este prezentată de propaganda capitalistă, de factură neo-liberală, ce sufocă mass media autohtone, ca șansa istorică a țării noastre de a atrage investitori străini.

Între timp, România, proprietara de drept a acestor resurse naturale, mai degrabă privește de pe margine, avînd statutul de jucător neînsemnat, ce va beneficia de praful de pe tobă al redevențelor modice, pe care Statul român urmează să le primească de la acești investitori străini.

Trebuie spus că, pînă înainte de 1990, România se afla pe primele locuri în lume, în ceea ce privește industria de petrol-gaze și petrochimică.

În prezent, însă, grație ”economiei de piață” aduse de ”democrația” capitalistă, care a obligat, sub presiunile uriașe venite din Occident și cu concursul trădătorilor care au condus România, Statul român să își ”privatizeze” industria și capacitățile de producție, adică să le cedeze pe doi lei acelorași ”investitori străini” care se reped acum ca niște lupi flămînzi la resursele noastre naturale, țara noastră nu dispune de tehnologiile și infrastructura necesare pentru a extrage, transporta, depozita și prelucra gazele naturale din zăcămintele aflate sub platoul continental.

Pentru ca economia românească și românii să beneficieze de o dezvoltare organică, pe termen lung și de o creștere a nivelului de trai, aduse de exploatarea resurselor naturale, este nevoie ca Statul român să dețină controlul exploatării acestora.

În cazul gazelor naturale, fără ca economia românească să participe direct la extragerea, transportul și depozitarea, precum și la prelucrarea acestora prin petrochimie, adică fără să introducă resursa naturală în procesul efectiv de producție, impactul pozitiv va fi unul marginal, așa cum s-a dovedit efectul tuturor marilor ”investiții străine”, din 1990 și pînă în prezent.

Statul român ar trebui să se îngrijească de atragerea capitalului, român și străin, prin care să refacă industria țării și capacitățile de producție, să construiască platforme de extragere a gazelor, rețele de transport și facilități de depozitare a acestora, precum și să își refacă rafinăriile și industria petro-chimică, puse pe butuci după 25 de ani de implementare a teoriilor neo-liberale.

În caz contrar, cu diferiți oportuniști care ne vor exploata resursele neoferind nimic în schimb, dar solicitînd toate facilitățile din lume și chiar sprijinul financiar al Statului, vom rămîne doar cu iluzia bunăstării aduse de investitorii străini.

Related posts:

Realitatea de după oglindă -V-. Iluzia dezvoltării Realitatea de după oglindă -XI-. Iluzia investițiilor publice Realitatea de după oglindă -III-. Iluzia democrației Realitatea de după oglindă -VIII-. Iluzia dezbaterii electorale Realitatea de după oglindă -VI-. Iluzia reprezentativității Realitatea de după oglindă -VII-. Iluzia instituțiilor europene