România este singura țară cu potențial economic din Europa în care consumul casnic de energie îl depășește pe cel industrial – dovada clară și incontestabilă că noi nu mai avem industrie și economie.
În condițiile în care formarea brută de capital fix și inovația în economie regresează sau stagnează de ani de zile, ”creșterea economică”, avansul PIB, cu care se laudă guvernanții inconștienți de la noi, reprezintă, de fapt, export de materie primă brută, consum de produse importate și, nu în ultimul rînd, inflație.
Pe scurt și simplificat, metaforic, spus, o creștere a economiei cu 3% nu înseamnă decît că s-a tăiat cu 3% mai multă pădure, ori s-au exportat cu 3% mai multe gaze naturale.
Iar deflația în România este o gogoriță a BNR, din moment ce rata inflației pe termen lung, calculată de Banca Națională, nu include și prețurile administrate de Stat, care tot cresc, conform angajamentelor luate față de FMI.
Cît privește moneda națională, leul este puternic în mod artificial, din moment ce România nu are o economie care să îl susțină. Cursul este menținut la valoarea stabilă de azi pentru a încuraja importurile, iar pentru ca BNR să poată raporta actuala paritate leu/euro a fost nevoie de contractarea împrumutului FMI, cei 20 de miliarde dolari mergînd direct la teșchereaua Băncii Naționale.
În consecință, nu valuta trimisă de Diaspora în țară susține moneda națională, așa cum afirmă diverse manipulări securistice ale unor televiziuni aservite Sistemului, ci tot românii rămași acasă, cărora le-au fost tăiate pensiile și salariile în acest scop.
Cît privește economia românească, înainte de 1990 producea masiv și producea de toate, de la autoturisme, produse alimentare și agricole, pînă la mașini-unelte și utilaje grele. Este adevărat, se producea și pe stoc și se realizau și investiții nerentabile, nejustificate, dar grosul producției era exportat pe piețe din spațiul URSS, în lumea arabă, Africa și chiar America de Sud.
După 1990, cînd România a intrat în sfera de influență a SUA și ulterior a UE, economia românească nu a mai produs nimic, fiind distrusă în mod organizat, metodic, bucățică după bucățică, pentru ca țara noastră să devină piața de desfacere perfectă pentru economiile occidentale.
Asta este dealtfel cea mai importantă cheie a pogorîrii ”democrației” și ”civilizației vestice” peste capetele noastre.
Soluția e simplă și cunoscută de toată lumea cu un minim de bun-simț: România trebuie să producă, să ofere locuri de muncă, să aibă o economie organică, pe termen lung, nu tunuri de moment date de ”investitorii străini”, iar pentru asta este esențială nevoie de implicarea Statului, de naționalizarea energiei, a resurselor naturale și a industriilor și a altor sectoare economice strategice.
Pe cît de simplă este soluția, pe atît de greu este de realizat, în condițiile în care țara noastră este o colonie și ar trebui să își rupă lanțurile SUA și UE, ca să o poată pune în aplicare.